Aug 19 2009

reflectii lenese…..

 o linistie calda ma invaluie zilele astea. nu ma mai gandesc al viitor sau la cariera , parca timpul a stat in loc, mintea si grijile si-au luat vacanta.
astazi printr-un concurs de imprejurari am ajuns sa ma plimb pe stradute bucureste uitate de timp, unde fatadele caselor boieresti mi-au surprins privirile fascinate. nu e prima data cand incerc sa-mi imaginez cum ar arata renovate, de fapt am exercitiul asta in minte inca de copil, dar cu grija sa respect detaliile originale si prin renovare sa nu stirbesc in vreun fel frumusetea, farmecul, specificitatea constructiei. fiecare forma, fiecare curba si unghi sunt ca muzica , aluneca, freamata, iti fac pielea de gaina.
cred ca mi-am ratat cariera, mi-ar fi placut sa fiu arhitect si sa restaurez sau sa proiectez astfel de case pentru ca sunt minunate….
 

Aug 7 2009

amintiri nazdravane….

nu rezist, trebuie sa povestesc ceva ca a trecut deja ceva timp si am ras deja pe blogul lui cabral.

dupa cum spuneam m-a amuzat momentul “paparazzi fara cover”, dar citind concluzia lui cabral mi-am adus aminte de o faza tare din copilaria mea nebuna. cativa prieteni stiu ca eu am facut arte martiale ceva timp cu tatal vitreg al lui cabral, un om extraordinar: bun, rabdator, modest..practic era profesorul meu preferat, dar poate avea de-a face cu asta si faptul ca-l vedeam destul de rar, el avand in grija mai multe sali, dar astea sunt detalii care n-au legatura cu povestea.

dupa cum spuneam, in copilarie am facut arte martiale si coincidenta a facut ca la putin timp dupa ce am parasit “scena” acest sport a devenit ireal de popular, la fel ca si mine din cauza trecutului.

acum imagineaza-ti o sala cu vreo 20-30 de tipi la vreo 18-20 si ceva de ani lucrand din greu si putin mai incolo doi ochi verzi si un ciuf blond zburlit care mai ascundea un pic din fata devenita rosie de efort. contrastul era tare simpatic: intr-o sala de “fiorosi” un copil blond se antrena si el, desi in inaltime era jumatate din ceilalti si mai mult se impleticea in maini si picioare, dar mereu facea cate o prostie care starnea rasul celorlalti…asta ca sa nu mai spun de cate ori m-a “pedepsit” horia cu cate 25 de flotari (din care faceam doar vreo 5). acum cand mi-aduc aminte de momentele alea ma gandesc cat de haioasa trebuie sa fi fost, eu care ma vedeam fioroasa sigur starneam hohote de ras prin contrastul creat de naivitatea varstei.

eh, mai mereu am avut o putere fizica mult mai mare decat a fetelor de varsta mea, e adevarat ca am fost o baietoasa si nu m-am dat inapoi de la efortul fizic, dar se pare ca eram mai puternica si decat multi baieti, motiv pentru care am avut cateva neplaceri. de departe momentul memorabil a fost intr-o vara cand din orgoliu pueril m-am luat la cearta cu un baiat cu vreo 3 ani mai mare decat mine. cearta a degenerat intr-o mica bataie, practic m-a provocat si i-am tras un pumn in nas atat de tare ca i-am provocat o hemoragie . ei bine in momentul urmator am fugit in curte si am inceput sa plang de mila lui, ca si cum m-as fi lovit pe mine. atunci mi-am promis ca nu voi mai lovi niciodata pe nimeni, desigur “imaginea” fioroasa a ramas :P

mda, cred ca asta face parte din aventurile copilariei mele care numai putine nu au fost…de fapt ma intreb uneori cum au rezistat parintii mei cu asa un copil neastamparat. nu a fost an de gimnaziu sa nu existe macar o boacana majora facuta de mine, dar chiar si asa profesorii ma indrageau pentru ca si eu la randul meu iubeam scoala :) .

cand am terminat gimnaziul am facut un caiet in care mi-am rugat colegii sa scrie o intamplare din anii petrecuti astfel incat sa am o amintire de la ei si sa nu uit de anii respectivi. cred ca rezultatul final a fost mai reusit decat ma asteptam, pentru ca la final l-am citit in hohote de ras retraind momente care mai de care mai nazdravane.


Mar 26 2009

mirosul istoriei

 m-a trecut un fior si mi-am amintit noptile calde de vara de acum mult timp. eu abia silabiseam, ma plimbam prin centrul vechi cu parintii. un sentiment pe care nu-l pot uitam mi-amintesc cum mergeam cu tramvaiul 21 prin mahalaua din centru, era cald si la propriu si la figurat, ma simteam protejata, iubita si increzatoare in viitor.
 
faceam plimbari lungi, fie pe lipscani, in cismigiu sau bulevardul carol spre calea mosilor . tata m-a facut sa iubesc orasul asta, fiecare bucatica de tencuiala de pe casele vechi, numai inspirand aerul din jurul lor imi da impresia ca iau putina istorie cu mine.
 
visul meu e ca intr-o zi sa pot strange bani astfel incat sa le reabilitez. imi plange sufletul cand le vad asa triste, cu crapaturile ca  niste riduri adanci, cu tencuiala cazuta, acolo unde au fost ranite.
 
haideti sa avem grija de mostenirea noastra

Mar 10 2009

Reprofilare

 Am revenit . De data asta cu o intrebare pentru voi (cine stie, poate voi aveti o idee mai buna…de fapt sigur, ca sunteti mai multi): avand in vedere ca situatia devine din ce in ce mai albastra la mine in companie, si cu toate ca a castigat premiul pentru arhitectul anului doi ani la rand (2007 si 2008), adica de cand s-a infiintat si in Romania si pana acum, va trebui sa ma reprofilez. Intrebarea este in ce domeniu? Voi ce parere aveti? Ce domeniu mai este OK chiar si in vremuri de criza?
 
Deocamdata muzica va trebui sa astepte pentru ca, asa cum spunea si Smiley: "No tengo dinero". Nu va suparati ca nu am de gand sa ma las batuta, doar o aman un pic. Si daca nu ma credeti ca ramura asta e costisitoare, ei bine acum doi ani cand am avut o tentativa spre Conservator m-am interesat de niste lectii de canto (pentru ca desi talentu’ era deja de la bunul Dumnezeu, tehnica trebuie invatata si apoi lucrata pana o visezi). Ei bie cat credeti voi ca era tariful? Nici mai mult nici mai putin de 80 RONi pe sedinta (vreo doua ore), sedintele de doua ori pe saptamana, de preferat incepute in semestrul 2 din clasa a XI-a.  Asta inseamna 1 an jumate de 80 RON x 2 pe saptamana. Pentru mine e o mica avere .
 
In concluzie astept raspunsul vostru. 
 
O criza cat mai usoara va doresc

Feb 16 2009

weekend-ul meu

 nu stiu de voi, dar eu am avut un weekend de vis. sambata am primit cel mai frumos crin imperial (am o slabiciune pentru florile astea) si in mod oficial camera mea este plina de flori (ador perioada asta a anului), dar nu despre asta voiam sa vorbesc.
 
cand am vazut ce soare era afara, am infruntat vantul rece si am plecat la plimbare, initial singurica, cand dintr-o plimbare pana la benzinaria de la rond s-a transformat intr-o adevarata cursa pentru a ajunge acasa fara sa prin trafic (poti sa crezi ca pot face si o jumtate d ora pana acasa de la benzinaria care se afla la cel mult un km distanta?). eu m-am gandit ca e sambata si nu are cum sa fie trafic…hmm..mdea, ce optimista sunt. dupa ce am alimentat, cuminte m-am indreptat spre iesire, cand am vazut bulucul de pe lume. parca era sfarsitul lumii in bucuresti si toti soferii fugeau spre padurea baneasa , ca poate un gratar le scapa viata. astfel, ca sa ocolesc rondul (pentru cei nefamiliarizati e vorba de rondul din pipera, eu fusesem la omv) a trebuit s-o iau pe acel drum de pe camp, eram hotarata sa nu astept dupa ei si sa ocolesc prin baneasa. ies la aurel vlaicu si ma indrept spre pod, cand de la departare vad un sir luuuuuuuuuung de masini. oho, n-amm de gand sa astept dupa ei si am intors cu gandul ca ocolesc prin colentina (acum vedeti de ce ziceam plimbare?), cand am ajuns in capatul strazii fab. de glucoza am zis ca mai bine astept putin in coada decat sa ma complic si mai mult prin colentina. si am ajuns intr-un mare sir (sincera sa fiu as fi intors, dar era linie continua si gaborii era chiar langa mine, asa ca m-am abtinut). din fericire era doar o bariera, dupa ce -sa ridicat am plecat catinel spre casa. una peste alta, m-am simtit bine, chiar si fugind de trafic, pentru ca acum nu ma mai grabeam ca in timpul saptamanii, ci mai degraba ma bucuram de fiecare secunda petrecuta in fata volanului. ca drept dovada mi-am lungit plimbarea cu o vizita la una din prietenele mele, am profitat ca zona nu mai era asa "busy" si am dat muzica la maxim (rihanna – rehab). cred ca strada ei, e una din ultimele neasfaltate din "mirificul" cartier pipera, asa ca hardac – hop- poc am parcat in fata casutei ei.
 
dupa vizita facuta prietenei, care s-a soldat cu niste bucle superbe (facute de mine, of course) am plecat intr-un final acasica, unde nu am zabovit decat cateva minute ca am plecat din nou, de data asta cu Bf la mogosoaia . tare frumos e acolo, la palat ma refer. sunt sigura ca si zona este superba, dar eu nu am apucat sa o vizitez. la palat era si o nunta, pacat ca nu era vara si nu au putut sa o faca in aer liber, sau macar in palat (pentru ca acesta era in renovare), ci intr-o cladire adiaceta. oricum, una peste alta a fost foarte romantic.
 
am innoptat la Bf, unde m-a furat somnul dupa ce ne-am uitat la un film cu brendan fraser , simpatic. mi-a plcut idea cu povestile, dar l-as fi dezvoltat mai mult…cu siguranta va veni si o a doua parte care sa explice mai multe.
 
duminica dimineata ne-am trezit cu desene animate looney tunes. pot spune ca a fost foarte dragut, pentru ca nu le mai vazusem de mult si copilul din mine urla de fericire. apoi am coborat in bucatarie, unde mi-am strans picioarele sub mine pe coltar (ador locul ala) si am luat micul dejun pregatit, bineinteles, de el.
 
la pranz m-am intors acasa, unde nu am rezistat mult (era prea frumos afara), asa ca am luat-o pe lexa (catelusa mea) si pe mama, si am plecat spre herastrau. lexa a frant multe inimi, si ale cainilor si ale oamenilor care au trecut pe langa ea. s-a imprietenit cu un golden retriver mai micutz decat ea si cu o doamna british f simpatica, care nu s-a putut abtine sa nu o dragaleasca un pic, asta ca sa nu mai zic de cat i-a alergat pe saracii caini in tarc.
 
intr-un final am ajuns acasa toate trei, fiecare la locul ei, ca eram toate obosite dupa plimbare (mai ales eu si lexa, pentru ca ea ma tragea de-mi rupea mainile, iar ea ca o tineam de se sufoca, dar nici nu o lasa mai moale).
 
 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X