Ian 8 2009

dansul fulgilor

 uite-i cum danseaza, cum se-nvart. mai devreme erau intr-un tango de du-te-vino, acum un vals ce se schimba repede intr-o hora.
 
ma uit pe fereastra de la birou si mai ca-mi vine sa dansez si eu cu ei, sa uit de treaba si sa ma bucur de viata, de iarna, de bucurie.
 
viata mea a fost, este si va fi mereu legata de fulgii de zapada. de ce? pentru ca acum multi ani (ei nu chiar f multi ), a aparut pe lume o fiinta micutza si roz, intr-un oras alb. era inceputul lui februarie si nu ninsese toata iarna, cel putin nu se depusese. cu toate astea, de cand au inceput durerile facerii, pentru mama, afara a inceput sa ninga din plin. o noapte intreaga s-a chinuit si a fost primul copil nascut in ziua accea. cand a putut lua in brate micuta fiinta, mama s-a uitat pe fereastra. totul era alb imaculat si pufos si nici macar o urma in patura alba de desupra orasului. toti erau adormiti si singurul care parea treaz era fumul ce se ridia inca din cosuri , si el lenes.

Ian 8 2009

poveste fulgilor de nea

 acum multi multi ani, pe cand inca nu se inventase limbajul, oamenii se intelegeau prin sunete, priviri, gesturi. atunci ningea cu fulgi mari si marunti in forma de disc, fara o forma bine structurata.
 
 anii au trecut si oamenii au descoperit cuvintele. de fericire au inceput sa le arunce, sa le mestece, folosindu-le si totusi fara sa le adune intr-un enunt cu inceput si sfarsit sau cu vreo logica. se zice ca atunci a nins pentru prima data cu fulgi asemanatori celor de azi, dar chiar si asa, erau amestecati: unii aveau forma de disc, altii de glob , altii de lacrima, dar de data asta nu  mai erau compacti, semanau cu mici cutiute de diverse forme .
 
mult mai tarziu cand omul a deslusit intelesul cuvintelor a inceput sa ninga. fulgii erau mari si frumosi, dar nu erau toti la fel. cuvintele folosite de oameni se ridicau pana peste nori si pentru fiecare cuvant un fulg capata o anumita forma. astfel pentru cuvinte ca : iubire, multumesc, fericit etc., se formau fulgi cu forme pe care ar fi fost gelosi cei mai mari sculptori ai renasterii; iar pentru cuvinte ca: ura, minciuna, moarte etc., se formau fulgi iregulari, urati si mici si mari.
 
asa s-au format fulgii asa cum ii stim noi azi. uita-te pe fereastra, poate vezi cateva cuvinte rostite de tine in fulgii ce cad chiar acum peste oras.
 

Oct 19 2007

dor…

mi-e dor de zilele de vara,pe vremea cand eram doar un copil zapacit.imediat dupa micul dejun fugeam pe maidam si nu ma mai vedea mama decat dupa pranz cand veneam si furam un codru de paine sa-mi tina de foame, si sa ma intorc la joaca.

 

 Soarele imi colora frumos pielea,iar seara cand ajungeam acasa cu nasul rosu,ars de soare,fiecare aventura din rimpul zilei era marcata pe corpul meu:uite,aici am sarit peste o baltoaca maaaaaaaaaaaaaare,dar nu am putut sa o sar pe toata asa ca m-am stropit aici,jos pe picior;asta e zgarietura pe care am facut-o cand m-am catarat pe gardul de la fabrica sa-mi culeg strugurii aia buni si copti,usor,usor fiecare bucatica din mine devenea o mare harta.cea mai mandra era de juliturile din genunchi,semne clare ale vitejiei in luptele cu baietii.

 

 Saraca mama,cum ma mai aranja,ma spala de fiecare data,in fiecare dimineatza plecam cu haine curate si in fiecare seara ma intorceam cu ele murdare,iar eu…eu si mai si.aveam un talent impresionant,cinci minute daca scapam din mana mamei ma si intorceam cu funingine pe nas,nici ea nu stia de unde…
 
La sfarsitul verii parul meu era aproape alb,decolorat de soare,semn ca inca o toamna mohorata era pe cale sa vina…dar dupa toamna venea iarna cu zapezile ei,batai cu bulgari si cazemate pe care le construiam in saptamani si ne lua doar 5 minute sa le daramam…

Sep 21 2007

departe departe…

 as vrea sa am aripi sa pot zbura departe sau si mai bine sa am un unicorn , dar sa fie cel mai bun prieten al meu, sa aiba grija de mine, sa ma rasfete si sa ma iubeasca. Sa ma duca in lumea lui, un loc uitat de lume, unde sa nu existe rautate , ipocrizie, invidie , razbunare .. un loc mereu verde, unde copacii iti spun povesti despre radacinile lor care ajung in strafundurile pamantului si toate minunile pe care le intalnesc pana acolo, izvoarele iti susura la ureche povesti despre iubiri demult uitate, iarba iti deseneaza pe obraji aventurile cavalerilor in incercarea de a-si salva iubitele, iar cerul iti arata vestitele nunti ce durau zile, saptamani sau chiar luni…

Sep 20 2007

Taramul….

 Un loc  rupt de tot ce inseamna timp si realitate,unde zanele si unicornii sunt mai adevarati ca lumina zilei.Acolo se aude cantecul ei,o zana frumoasa,frumoasa prin lumina care o inconjoara,cu pletele in vant si ochii mari si blanzi,ea canta pentru salvarea tinutului ei cand pe cer se aduna norii de furtuna.
  Intr -un luminis,langa un iaz e un unicorn care vrand sa bea din apa se opreste vazand in oglinda apei chipul sau si cerul.
 Totul se intuneca.Un strigat se aude de undeva,cineva incearca printr-o incantatie sa indrepte raul facut…prea tarziu…totul e distrus…. 
 
 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X