Iul 15 2009

exercitiu…

 

 vreau sa ma joc un joc. stiu, pornind de la un cuvant am sa descriu imaginile ce-mi invadeaza mintea:
 
ccr (corul de copii radio)
 
1. doamna eugenia vacarescu necula dirijandu-ne, cu ochii inchisi parca urmarnid notele cu ochii mintii, soptind din buze incet incetisor intr-o limba necunoscuta de muritori;
 
2.imaginea doamnei necula in aeroportul din amsterdam, la intoarcerea din primul meu turneu. o privire calda si iubitoare ce parca ma lua in brate;
 
3. mirosul de scortisoara si masina ciudat de mica ce livra laptele, descoperite intr-o dimineata de octombrie de pe balconul familiei gazda;
 
4. imaginea celor mai bune prajiturele pe care le-am mancat vreodata, gatite de familia gazda din salt lake city, in prima dimineata pentru a ne sarbatori pe noi :) . alaturi mai apare imaginea lunch-ului pe iarba alaturi de celelalte coruri;
 
5. cea mai mare biserica din lume (21 000 locuri ), locul de desfasurare a concertului final din cadrul festivalului coral din 2001. repetitiile impreuna cu celelalte formatii corale, in special pentru miscarea scenica la "the circle of life" ( lion king );
 
6. lacrimile ce alunecau pe obrajii spectatorilor, in noaptea concertului final, ascultand vocea de inger a corinei impletita cu ale noastre la "doamne auzi glasul meu";
 
7. campurile nesfarsite de verde si micutele si cochetele case frantuzesti, cu pervaze incovoiate de greutatea numarului mare de flori din care nu se vedea decat o mare de culori vesele;
 
8. concertele ad-hoc pe care le dadeam pe iarba, dupa ce luam masa la brive.
 
9.concertele din fiecare seara de la patinoar, unde infruntam caldura inabusitoare, dar muzica in topea sufletul de tot, modelandu-l apoi in functie de sentimentele transmise.pe ele le mai asociez cu skittles, bomboanele mele preferate, pe care le puteam gasi doar acolo;
 
10. prima dragoste cu fluturi in stomac, insomnii si vise cu printi si printese, ce a dus in cele din urma la o prietenie frumoasa;
 
11. catedrala saint martin si mesa de sfanta marie de pe 15 august;
 
…va urma….
 
12. verificarile din fiecare vara, din studioul 8. eu eram in fata microfonului, iar in fata mea era cei 3 care ne-au "crescut" profesional si domnul georgescu. acum era vremea sa culeaga roadele muncii lor;
 
13. zilele de nastere sarbatorite alaturi de colegi;
 
14. mona, carina, deme, ifti, ramaru, tible;
 
15. costumele doina levinta;
 
16. viena vazuta din autocar, dupa ce s-a stricat cutia de viteze si nu mai putea trece mai sus de treapta 1;
 
17. studioul 3 si scaunele din catifea rosie, alaturi de pianul negru cu coada lunga;
 
18. taberele de la bran si jocurile de tabara. imaginea cu diana plina de funingine pe fata, dupa ce a cazut prada pacalelilor noastre;
 
19. peisajul alpilor;
 
20. domnul din florenta

Iun 26 2009

cand steaua unui geniu se stinge….

 cu siguranta aceasta zi nu va fi uitata prea usor, ba chiar ne va fi reamintita in fiecare an mult timp de acum inainte, dar din pacate nu pentru o intamplare fericita, dincontra. am pierdut un mare artist, un geniu al muzicii si entertainmentului. intamplarea face ca am aflat vestea la minute dupa declaratiile oficiale, dar nu am putut sa cred ca ne-a mai fost rapita o stea intr-o vreme asa intunecata.
 
in martie imi faceam calcule serioase si voiam din tot sufletul sa fiu prezenta la unul din concertele din londra. eram intr-o stare de euforie gandidu-ma ca se intoarce pe scena si ca poate va lansa piese noi.
 
geniile au personalitati de o sensibilitate aparte, ele se consuma in interior, creand astfel opere nemuritoare. modul lor de perceptie al lumii inconjuratoare difera cu mult de cel al omului de rand si o acasa.ro / acasa.ro /acuzatie” title=”acuzatie”>acuzatie ” title=”acuzatie”>acuzatie aruncata pe nedrept provoaca rani imense, pierderea increderii in oameni si in sine. balanta unui geniu isi pastreaza cu greu echilibrul, acesta putand fi zdrobit prea usor.
 
acum ma gandesc, oare manusile purtate de michael de atatea ori nu voiau oare sa transmita un mesaj? semnificatia posibila este "purtati-va cu manusi cu mine". la fel cum seria de leucoplaste putea sugera ranile provocate de rautatile media sau ale publicului.  el a renuntat la copilarie, la o viata normala si si-a dedicat-o muzicii pentru a ne bucura pe noi.
 
De oriunde ai fi, Michael, iti doresc sa gasesti pacea cautata atat de mult timp si iti mltumesc pentru tot ce ne-ai lasat. sunt sigura ca vei veghea asupra lumii si vei incerca sa ajuti.

Apr 26 2009

Gilmore feelings….

 
e uimitor cum un simplu serial ajunge sa joace un rol atat de important in viata ta. este vorba despre gilmore girls, care mi-a marcat viata si mi-a influentat personalitatea pentru totdeauna. identitatea mea ca licean s-a datorat in mare parte acestui serial, pasiunea pentru citit, ascultat cea mai ciudata muzica si iubirea fata de invatatura, la fel. si este totusi bizar cum s-a impletit si pliat atat de mult pe evenimentele importante din viata mea. primul episod l-am vazut un clasa a IX-a si m-a cucerit de cum le-am intalnit ochii albastri ai celor doua protagoniste: Lorelai si Rory. am descoperit serialul cand am intrat intr-o noua etapa a vietii, la fel ca si rory si acesta s-a sfarsit atunci cand am terminat acea etapa. dar asta nu a insemnat ca momentele placute si tot ce e frumos a trecut, pur si simplu a urmat altceva. astazi, dupa abia doi ani de cand am vazut finalul (desi am avut episodul in pc si am dat peste el frecvent) am avut curajul sa-l revad. acum doi ani am inceput sa plang putin dupa jumate si nu am mai putut vedea sfarsitul. abia azi l-am descoperit cand, din nou, marcheaza o etapa din viata mea: in doua luni imi voi lua viata in piept intr-o noua casa, ceea ce coincide cu plecarea lui rory de acasa pentru ca a primit o slujba. fetele gilmore inseamna incredere, pofta de viata, vointa, speranta, cele mai simpatice glume si cei mai frumosi ani din viata mea. sunt atat de multe lucruri care ma leaga de ele incat as putea umple pagini intregi si tot nu as termina. cu toate astea un lucru e sigur: ele sunt cele mai bune prietene ale mele, alaturi de alte doua fiinte speciale si prietenul meu. suna atat de ciudat, dar asta e adevarul. printr-o coincidenta bizara a reusit sa treaca de bariera fictiunii si sa se intamplarile sa se asemene foarte mult cu cele din viata mea. uf, cate prostii pot scrie cand sunt emotionata. eu nu am avut niciodata rabdare sa ma uit la un serial, dar pentru asta as fi facut orice sa fiu in fata tv-ului duminica seara la ora 8…odata am plecat de la mare mai devreme, doar ca sa ajung la timp. sper doar ca nu v-am chinuit prea mult cu emotiile mele, uneori incoerente sau dezordonate si va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi tot…si in cazul in care nu ati avut ocazia sa le descoperiti pe fetele gilmore pana acum, ati face bine sa incercati episodul pilot… va va schimba viata :)

putin mai sus este prima scena pe care am vazut-o, cea care m-a convins sa ma uit la tot serialul :D
 

Mar 27 2009

astenie de primavara

 acum 2-3 zile ma uitam la "the sisterhood of the travelling pants 2" si o replica parca m-a lovit. carmen povesteste in cateva cuvinte ce s-a mai intamplat in timpul in care nu le-am vazut, apoi lasa sa se inteleaga ca toate fetele au trecut mai departe in viata lor, dar doar ei parca ii e mai greu sa se integreze, sa treaca mai departe. parca mi-a citit sufletul….
 
parintii imi spuneau mereu ca anii de licu sunt cei mai frumosi. avand in vedere ca ultimii doi ani de  gimnaziu au avut in ei doar o prietena buna, dar un mare haos in clasa nu prea i-am crezut. astfel in prima zi de liceu m-am dus senina, stiind ca mai rau decat fusese deja nu avea cum sa fie. aveam ocazia sa o ia de la capat, pentru ca aici nu stia nimeni de copilul zvapaiat, care sa certa mereu cu toti si nu de putine ori s-a luat la paruit cu altii (despre asta voi povesti alta data).
 
liceul a debutat cu o alta "eu", una mai blanda, mai zambitoare si cu siguranta mai sociabila. nu am fost niciodata fata populara, si cu siguranta imi amuzam colegii cand aveam curajul sa pun intrebari la ore, dar aveam ceva special care i-a fermecat pe toti in timp: pasiunea. puneam pasiune in tot ce faceam, chiar si o banala intrebare era sprijina de pasiunea de a stii mai multe.
 
nu ma mai lungesc, ca nu vreau sa pierd ideea: dragilor, bucurati-va de fiecare secunda, de fiecare moment, ca nu se va mai intoarce. fuge timpul si apoi te lasa singur si batran, cu multe amintiri , dar si regrete ca nu ai facut mai mult, ca nu ai stiut sa pretuiesti mai mult CLIPA, caci ea este zeul in viata noastra
 
 

Mar 24 2009

Putina gripa, melancolie si decizii

de cateva zile am fost rapusa de o gripa foarte urata. cu toate ca m-am simtit destul de rau mi-a dat, in cele din urma, o vacanta bine meritata. chiar ma gandeam ca nu m-am mai odihnit atat de mut din liceu.

apoi mi-am amintit de ultima gripa, a fost in 2006. ce mai an, alegeri proste in ceea ce priveste persoanele din jurul meu, dar macar am fost fericita. de fapt eram foarte fericita atunci, in comparatie cu zilele astea, dar nu din cauza a ceea ce aveam pe atunci sau a persoanelor din jurul meu, ci pentru ca atunci eram mult mai ferita de rautatile de azi, aveam oameni din jurul meu in care aveam incredere, ii iubeam, aveam mult timp la dispozitie, nu aveam grija zilei de maine, aveam o viata in fata si la fel de mult timp sa ma hotarasc ce voi face pe mai departe. atunci nu se auzise de criza economica , nu existau atat de multi someri , noua ne era gandul la facultate, poate la vreo bursa in strainatate si ceva ne facea sa visam ca vom deveni oameni “mari”, cunoscuti. aveam lumea la picioare.

mi-as dori sa fiu din nou la liceu, sa pot visa ca oamenii sunt mai buni, sa am din nou incredere in prieteni, poate de data asta nu ma vor mai trada.

si mai e ceva: de ce femeile sunt in concurenta? de ce nu pot fi prietene pur si simplu? de ce trebuie sa se compare, de ce mereu una trebuie sa fie mai buna decat cealalta, desi nu au nimic in comun? de ce unele femei simt nevoia sa-si umileasca prietenle, doar pentru a se simti bine? oare chiar asa complexate sa fie? ce castiga ele prin treaba asta?

in loc sa te bucuri ca ai langa tine un om care nu te judeca pentru greselile tale, care te accepta cu toate defectele tale si nu-ti vrea decat binele, care te-a sprijinit de fiecare data cand ti-a fost greu, care ti-a sters lacrimile cand ai simtit ca ti-ai pierdut inima si care mai presus de toate te iubeste si iti face un bine dezinteresat, tu… tu iti bati joc! ce pacat! dar asa se intampla in viata…

adieu veche viata, bine ai venit viitor drag :)


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X