Iun 22 2009

portret

 azi ma simt ca un portretist. trag o linie si puf apar faptele din ultimii 2 ani si jumatate. iti multumesc tie, cel care mi-ai fost aproape in calatoria asta ce seamana mai degraba cu un montagne rousse si chiar daca nu a fost mereu peste curcubeu.
 
trag linie si incep sa colorez:
 
alb - pentru masinuta pe care ai cumparat-o acum aproape 2 ani si pentru care ai muncit din greu si inca mai muncesti
 
verde - pentru toate peisajele pe care le-am vazut impreuna in tot acest timp, la inceput cu trenul, acum alaturi de calutul alb din poveste
 
crem - pentru casuta pe care mai ai putin si o termini, alaturi de parintii tai. ati muncit mai cu spor decat furnicile sau albinele, dar rezultatul este uimitor, este acasa.
 
portocaliu - pentru firma pe care ai construit-o de la zero, pentru tot ce ai realizat si toata munca depusa pentru ca nu oricine poate reusit ce ai facut tu acolo. de asemenea pentru actualul loc de munca ce a devenit o a doua familie si unde ai gasit de facut ceea ce-ti doreai de mult.
 
albastru aprins - pentru toate realizarile profesionale, caci sunt asa multe ca nu as avea loc pe tot blogul sa le scriu.
 
rosu – pentru iubirea ce ti-o port. mi-ai castigat increderea si mi-ai devenit confesor, esti omul care ma sprijina in incercarile prin care trec si ma ajuta oricand fara sa aiba un interes, omul care ma tempereaza si ma incurajeaza, esti echilibrul meu.
 
fondul este galben -  pentru ca trebuie sa ne concentram sa ducem la capat tot ce ne-am propus, si pentru ca esti o culoare optimista. ea ne va zambi de pe cer dupa furtuni in care am crezut ca ni s-au inecat corabiile.
 
 
multumesc pentru atatea culori in care mi-ai desenat viata, aproape am facut un curcubeu si au trecut abia 2 ani .
 
te iubesc!
 
 

Sep 19 2008

dreams come true

 azi simt ca plutesc. pot spune ca ochelarii de la ochii mei sunt chiar roz bon-bon. Am doua motive sa zambesc (mai degraba large grin :D ) : m-am trezit in bratele omului pe care il iubesc din tot sufletelul si-mi face zilele mai luminoase (pe langa asta m-a trezit cu pupici, ihim, din aia care-ti fac pielea de gaina  ) si apoi am plecat la volanul masinutei mele. exact, visul meu din ultimii 8 ani s-a indeplinit: am propria masinuta, prima forma de proprietate (ceva mai mare decat un telefon mobil) si sunt mandra de ea din cale-afara, pentru ca am cumparat-o din banutii munciti de mine. nu ca as avea ceva ipotriva norocosilor care primesc masinutze de la parinti, dar pt mine inseamna enorm, cu toate ca am facut multe sacrificii pt ea (si inca o sa mai fac si mai multe), este extraordinar sentimentul acela cand te urciin propria ta masinutza, cand conduci, cand tragi de volan sa eviti o groapa si esti cat pe ce sa intri intr-o skoda octavia (oops, ametita mai sunt  ). e minunat sentimentul cand ajungi in benzinarie si ramai fara bani in buzunar sa-i faci plinul (acum glumesc ).
 
acum pot pleca in parc cu lexa (catelusa mea), ma pot duce sa ma dau rolele (asta daca nu ploua). pot pleca oricand de acasa (desi nu prea-mi place sa conduc noaptea ca nu vad prea bine) si cel mai important sunt cu inca putin mai independenta.
 
azi simt ca plutesc, ma intreb cum o sa ma simt in ziua cand am sa ma mut in casuta mea…hmmm..nush daca o sa incapa in inimioara mea atata fericire.
 
Later add: Ahh, si am uitat sa spun: EU NU BLOCHEZ INTERSECTIA!!! asa ca daca vad ca e verde si aia din fata stau ciorchine, astfel incat daca mai intru si eu se face circ, mai bine stau pe loc…si daca ma claxonati va trimit un pupic (trebuie sa invat sa-mi controlez limbajul a la soferi :P )

Aug 28 2008

prostioare din ziare

 iar am disparut o vreme. azi m-am intors cu picanterii de prin ziare.
 
m-am amuzat cumplit cand am citit despre " nora " lui prigoana . inteleg ca dra. sufera la plecarea amorezului, dar asta nu scuza modul in care prietena acesteia, aparand-o in fata ziaristilor, a facut-o mai degraba de ras, dandu-le 2 poezii ale rominei (parca asa o cheama?).
 
mi-am permis sa plublic si eu una din ele (poezia este preluata din ziarul can can – www.cancan.ro- ):
 

Visul

Iubirea a uitat de noi de cand tu ai plecat,
Ne-a lasat striviti de eternitate si plansu-mi e neincetat,
Parca niciodata nu am cules atatea lacrimi
Mancand tacuta din flacari de lumini,
Chiar cu pretul aflari lumii stinse
Nimic nu confera valoarea lacrimilor prelinse.
Suntem calauziti dupa aceleasi legi.
As vrea sa-mi povestesc despre tine dar tu nu intelegi.
De ce imi ingrop fata in perna cand mi te amintesc
Si vad doar un chip adorabil ceresc?
Nu valoarea viselor lucreaza in mine ci interesul
De a te vedea cu tot dinadinsul!
Privesc ratacita spre fereastra opaca
Vad amintire vie incetosata
Si-mi reflecta simturi aprinse in mine
Mai precis iubirea pt tine
In ritmuri de cuvinte nerostite prin speranta
Si-n scanteieri de vise pline de credinta!
Intr-o luminoasa zare am intrat .
E numai stingherul vis si pacat.
E sufletul cuprins de greu
De dorul dupa tine,tatal meu! Nu vreau vise, nu vreau sa ascult povesti!
Eu te simt si stiu unde esti
Ma vezi si te mandresti ca sunt fiica ta!
E doar un vis….dar TE IUBESC, TATA!

Autoarea acestei poezii este Romina Gingasu.

 
P.S.: Trebuie sa recunosc ca poezia este mult mai elaborata decat ce as fi putut scrie eu cu mintea mea blonda, dar can can este un ziar de barfitori, unde o bucatica de suflet nevinovat nu are ce cauta, de unde si situatia penibila.

Mai 14 2008

Poz(n)e cu pufosi…

 Asa cum am promis ieri, astazi am revenit cu primele poze ale pufosilor
 
 

Mai 13 2008

5 cadouase pufoase…

  Aseara pisicutza mea frumoasa si tigrata, de rasfatata ce este mi-a facut cinci surprize mici si pufoase, astfel familia mea pote fi considerata cu adevarat numeroasa acum, pentru ca dupa doua ceteluse simpatice si cea mai iubareata pisicutza de pe lume, am mai imbratisat si 5 puisori .
 Trei sunt galbeni, dintre care unul are mai multe pete mari albe. Apoi mai e unul negru cu doua pete micutze micutze albe, una pe langa urechiusa stanga si una langa botic si ultimul, dar nu cel din ruma (parca asa era, nu), este un pufos negru cu portocaliu , astfel blanita lui e o succesiune de pete portocalii imbinate cu altele negre.
 Cum sa nu fii in culmea fericirii cand apar in viata ta asemenea minunatii de sufletele?
 Maine am sa revin si cu poz(n)e

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X