necrologul unui om simplu….

 

 tarziu in noapte, poate chiar dimineatza ma zbat in somn, ca si cum as astepta ceva. e o stare de veghe morbida cand taraitul soneriei ma trezeste.
 
 sar in picioare, pun halatul pe mine si fug la poarta in papuci . e frate-miu, cand il vad il iau in brate. a trecut prea mult timp de cand nu l-am vazut.
"nu te bucura prea mult, pentru ca nu am venit cu vesti prea bune".
nu-mi pasa, sunt prea fericita acum. probabil a murit unchi -miu, e bolnav de ceva vreme, macar scapa de durere.
 
 e afectat, chipul lui e mai serios ca de obicei. "a fost un accident" incepe.. " tataie, …", "ce-i cu el" il intrerup , parca nerabdatoare sa aud odata. chiar daca e grav, macar sa stiu ce sa fac mai departe.
 "tataie, e la spital, la iml ".
 
nu a fost nevoie sa spuna cuvantul, stiam deja ce inseamna. Domnului i s-a facut mila si de el si l-a luat la el.

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X