Aug 19 2009

reflectii lenese…..

 o linistie calda ma invaluie zilele astea. nu ma mai gandesc al viitor sau la cariera , parca timpul a stat in loc, mintea si grijile si-au luat vacanta.
astazi printr-un concurs de imprejurari am ajuns sa ma plimb pe stradute bucureste uitate de timp, unde fatadele caselor boieresti mi-au surprins privirile fascinate. nu e prima data cand incerc sa-mi imaginez cum ar arata renovate, de fapt am exercitiul asta in minte inca de copil, dar cu grija sa respect detaliile originale si prin renovare sa nu stirbesc in vreun fel frumusetea, farmecul, specificitatea constructiei. fiecare forma, fiecare curba si unghi sunt ca muzica , aluneca, freamata, iti fac pielea de gaina.
cred ca mi-am ratat cariera, mi-ar fi placut sa fiu arhitect si sa restaurez sau sa proiectez astfel de case pentru ca sunt minunate….
 

Aug 17 2009

rezumat de excursie :)

 m-am intorsc dupa o saptaman in care am fugit de tot si toate si m-am refugiat in munti. bine eu glumsc acum, dar nici foarte departe de adevar nu e.
am avut norocul sa vizitez alaturi de companionul de suflet locuri ce-mi faceau sangele sa clocoteasca in vene de chemarea strabunilor. am o pasiune nativa de a descoperi lucruri si locuri noi, iar de data asta mi-am saturat-o cu peisaje de vis din muntii apuseni.
calatoria pe scurt:
  • m-am indragostit de la departare de tuinele de la rupea, pe care mi-am jurat ca le voi explora;
  • sighisoara este la fel de fermecatoare ca intotdeauna;
  • doamne ce peisaje de vis?! nu suntem constienti de cat de norocosi putem sa fim;
  • daca alegi alt drum decat a2 sau dn1 vei fi surprins de cat de bune si frumoase sunt, si parca nici aglomerate;
  • belis e locul unde ne cazam, pe malul lacului fantanele;
  • lacul fantanele e al treilea cel mai adanc lac din lume (97 metri) si tine prizoniera vechea biserica a satului belis;
  • la valeni, in apropiere de calatele, se afla o biserica fortificata construita in 1261. aici am simtit chemarea strabunilor;
  • drumurile forestiere din zona sunt bine intretinute;
  • bifat pesterile scarisoara si ursilor unde am ramas cu gura cascata;
  • vazut locul unde a poposit fabricuta facuta de tata acum 16 ani ( Beius );
  • apa de la stana de vale e asa de buna mmmmmm…..;
  • vizitat 2 cariere de piatra si una de marmura;
  • am aflat e unde e numele Vaii Iadului (de la drum), dar si-a facut culcus in inima ca e asa frumos si salbatic locul ala de nu-mi mai venea sa plec;
  • avem o tara ireal de frumoasa, 8 ani de zile am batut drumurile din afara tarii, am vizitat 3 continente si am vazut locuri de o frumusete rara, dar  romania noastra e mult mai frumoasa.
 acum incerc sa ma readaptez vietii de bucuresti unde lumea e mai rapida, parca am uitat si sa conduc si inca nu am scapat complet de accentul ardelean capatat .
a fost prea putin pentru sufletul meu nesatul de frumusetea naturii si prea mult pentru oraseanul uituc.

Aug 7 2009

amintiri nazdravane….

nu rezist, trebuie sa povestesc ceva ca a trecut deja ceva timp si am ras deja pe blogul lui cabral.

dupa cum spuneam m-a amuzat momentul “paparazzi fara cover”, dar citind concluzia lui cabral mi-am adus aminte de o faza tare din copilaria mea nebuna. cativa prieteni stiu ca eu am facut arte martiale ceva timp cu tatal vitreg al lui cabral, un om extraordinar: bun, rabdator, modest..practic era profesorul meu preferat, dar poate avea de-a face cu asta si faptul ca-l vedeam destul de rar, el avand in grija mai multe sali, dar astea sunt detalii care n-au legatura cu povestea.

dupa cum spuneam, in copilarie am facut arte martiale si coincidenta a facut ca la putin timp dupa ce am parasit “scena” acest sport a devenit ireal de popular, la fel ca si mine din cauza trecutului.

acum imagineaza-ti o sala cu vreo 20-30 de tipi la vreo 18-20 si ceva de ani lucrand din greu si putin mai incolo doi ochi verzi si un ciuf blond zburlit care mai ascundea un pic din fata devenita rosie de efort. contrastul era tare simpatic: intr-o sala de “fiorosi” un copil blond se antrena si el, desi in inaltime era jumatate din ceilalti si mai mult se impleticea in maini si picioare, dar mereu facea cate o prostie care starnea rasul celorlalti…asta ca sa nu mai spun de cate ori m-a “pedepsit” horia cu cate 25 de flotari (din care faceam doar vreo 5). acum cand mi-aduc aminte de momentele alea ma gandesc cat de haioasa trebuie sa fi fost, eu care ma vedeam fioroasa sigur starneam hohote de ras prin contrastul creat de naivitatea varstei.

eh, mai mereu am avut o putere fizica mult mai mare decat a fetelor de varsta mea, e adevarat ca am fost o baietoasa si nu m-am dat inapoi de la efortul fizic, dar se pare ca eram mai puternica si decat multi baieti, motiv pentru care am avut cateva neplaceri. de departe momentul memorabil a fost intr-o vara cand din orgoliu pueril m-am luat la cearta cu un baiat cu vreo 3 ani mai mare decat mine. cearta a degenerat intr-o mica bataie, practic m-a provocat si i-am tras un pumn in nas atat de tare ca i-am provocat o hemoragie . ei bine in momentul urmator am fugit in curte si am inceput sa plang de mila lui, ca si cum m-as fi lovit pe mine. atunci mi-am promis ca nu voi mai lovi niciodata pe nimeni, desigur “imaginea” fioroasa a ramas :P

mda, cred ca asta face parte din aventurile copilariei mele care numai putine nu au fost…de fapt ma intreb uneori cum au rezistat parintii mei cu asa un copil neastamparat. nu a fost an de gimnaziu sa nu existe macar o boacana majora facuta de mine, dar chiar si asa profesorii ma indrageau pentru ca si eu la randul meu iubeam scoala :) .

cand am terminat gimnaziul am facut un caiet in care mi-am rugat colegii sa scrie o intamplare din anii petrecuti astfel incat sa am o amintire de la ei si sa nu uit de anii respectivi. cred ca rezultatul final a fost mai reusit decat ma asteptam, pentru ca la final l-am citit in hohote de ras retraind momente care mai de care mai nazdravane.


Aug 5 2009

reguli nescrise :)

 stiu, stiu, am lipsit ceva, dar am avut tare multa treaba..
 
oops, tocmai a fost un mic cutremur, si eu care credeam ca se misca masa din cauza mea, hihi.
 
revenind, mi-am adus aminte de o intalnire din timpul liceului cu o fosta colega, care atunci studia la o facultate din sua. de la ea am invatat o regula de aur in societatea civilizata: nu se pun niciodata intrebari legate de castiguri lunare sau cheltuieli . daca vrei sa jignesti pe cineva pune o intrebare legata de ultimul salariu sau despre cat a costat geanta nu-stiu-care, daca nu, evita -le.
 
exceptie fac discutiile cu angajatorul, contabilul etc.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X