Aug 31 2009

calatorie catre cele mai intime trairi…..

 ma gandeam sa va povestesc despre ceva frumos, mai ales ca azi eluni, inceput de saptamana si e nevoie.
la inceputul anului am avut parte de o dezamagire in care cu siguranta am avut si eu o vina, dar desi sunt genul e om care iarta repede de data asta sentimentele erau asa puternice incat mi-era greu sa trec mai departe. practic a fost o rascruce de drumuri, aveam de ales si pe moment am decis ca cel mai bine e sa inchid o usa si sa deschid o alta chiar daca sacrificiile erau destul de mari si dureroase. au trecut 5 luni in care am incercat in toate felurile sa finalizez decizia, la inceput durerea era asa mare incat parca imi intuneca si judecata, gandeam urat si vedea doar greseli pentru ca ma durea, dar speram ca daca tac si indur timpul o sa aline totul sigur va rasari soarele.
aproape imi pierdusem speranta, niciodata nu a trecut asa mult timp pana sa ma impac cu mine, pana sa pot sa iert si sa trec mai departe. am facut pasi mari in avans, schimbarea s-a produs fizic si psihic, zambetul mi-a devenit mai dulce, doar o singura urma de amaraciune mai aveam ascunsa in suflet.
in timpul excursiei la munte am descoperit intamplator o bijuterie de biserica fortificata , initial am nimerit intrarea gresita, cea veche, care era blocata, dar simteam o chemare asa de puternica de parca in biserica respectiva era un magnet urias si eu eram o bucata de metal. in cele din urma am gasit intrarea noua si am patruns in sanctuarul stravechi ce odihnea oseminte de eroi, bravi romani, in zidurile fortificate erau pastrate inca marturii ale imperiului roman. biserica s-a deschis ca printr-o minune, desi era un satuc izolat, linistit, s-a nimerit chiar atunci un grup organizat care a stiut unde trebuie e parohia pentru a vizita locul. am intrat in mica si frumoasa biserica. peretii erau albi, simpli, acompaniati de mobilierul secular vopsit acum in albastru deschis. o orga batrana se inalta in spate, lucea de bucuria vizitatorilor si parca imi venea sa o imbratisez. nu era prezenta nici o icoana, nici o pictura, nici o cruce sau statuie, doar o carte de rugaciuni pe altar si o nesfarsita broderie fara de varsta. totul era atat de rustic si parca respira istoria seculara a locului, in ele erau imprimate navalirile tatarilor, nunti, botezuri si alte evenimente importante in viata noastra si cine stie, poate si ale unor persoane ce au scris istorie. cu fiecare particica dezvaluita ma simteam ca un arheolog ce a descoperit cel mai mare mormant egiptean, cu toate bogatiile acestuia, dar mai presus de toate ma simteam umila si fascinata de frumusetea si piosenia locului. abia la iesire am zarit scris anul in care a fost ridicata: 1261, era mai batrana decat ma asteptam si inca mai gazduia slujbe in fiecare duminica, inca mai oferea adapost celor ce aveau nevoie si inca chema pe cei ce aveau nevoie de un sprjin moral, de o picatura de sfintenie. era o adevarata Casa a Domnului! cand am iesit din curtea bisericii fortificate din valeni am inceput sa plang, coplesita de revolutia sufleteasca avuta in timpul vizitei. era ceva mai presus de cuvinte, ca si cum cineva m-a luat si m-a curatat de toate grijile, necazurile, supararile. nu m-am spovedit niciodata, in parte pentru ca nu am fost in stare sa tin un post ca lumea, ca n-am avut timp sa ajung la biserica cand trebuia, dar sipentru ca nu aveam incredere in chemarea preotilor ce trebuiau sa-mi asculte pacatele. sunt si eu o pacatoasa ca toti ceilalti, dar atunci cand m-am asezat pe banca aceea parca eram un nou nascut, nu era decat bucurie in sufletul meu, totul se rezolvase de la sine. pentru a testa m-am intrebat ce sa fac pentru a solutiona situatia care nu-mi dadea pace de atata timp, m-am intrebat daca am iertat in cele in urma…raspunsul a fost clar, parca cineva intelept m-ar fi sfatuit cum sa pasesc pentru a alege drumul cel mai bun…apoi mi-am adus aminte de toate clipele frumoase, de toate experientele, aventurile si momentele cand radeam de ma durea burta, de tot ce am invatat si cat de frumos a fost. atunci am stiut care e raspunsul..
 
mulumesc pentru tot, ma bucur ca am avut ocazia sa traim toate clipele, ma bucur de toate nebuniile facute. imi pare rau ca a durat asa mult pana sa o spun, dar cu cat tii mai mult la cineva cu atat e mai greu sa-l tratezi ca pe orice alt om. e ca in cazul parintilor: ii iubesti enorm si ii cocoti pe un piedestal urias, ca pe niste zei, iar atunci cand gresesc te doare asa de tare ca in iubirea ta nebuna simteai ca ei sunt perfecti si nu au voie sa greseasca, de asta iti e mai greu sa ierti sau sa uiti de suparare, tocmai ca-i iubesti prea mult. cand tii asa mult la cineva si exigentele sunt direct proportionale. 

Aug 27 2009

povestea in imagini a ultimei excursii :)

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Aug 27 2009

la drum din nou

 ce ti-e cu firea umana, abia m-am intors dintr-o excursie ce mi-a pus rabdarea in masina la incercare si uite ca ard de nerabdare sa plec din nou. uf,de-ai stii tu cum astept drumul de maine seara ? m-am obisnuit sa stau in dreapta ta, sa te privesc putin incruntat si concentrat la intinderea nesfarsita de asfalt din fata. imi place sa-mi strang picioarele sub mine sau sa le intind comod pe bord , intotdeauna desculta si cu pedichiura jucausa la vedere, e locul meu de joaca si ma simt ca acasa :) .
 
asadar, maine avem o noua intalnire cu drumul….abia astept ….
 
 

Aug 25 2009

discriminare a minoritatii sau santaj sentimental?

 asa cum se stie deja am vizitat recent o parte minunata a romaniei, cea de vest. bun, se stie ca nu sunt xenofoba, rasista si nu agreez discriminarile de nici un fel, nu exista un motiv suficient de bun pentru a incuraja acest lucru. inchidem paranteza si continuam cu subiectul pe care vreau sa-l atac.
 sunt in romania, vorbesc limba romana in calitate de cetatean la romaniei si ajung intr-un satuc frumos asezat la poalele muntilor unde oamenii nu cunosc limba, cu toate ca si ei sunt cetateni romani ca si mine si traiesc in tara numita romania. nu stiu de voi dar mie imi da cu virgula.
respect, admir si incurajez pastrarea traditiilor etnice, dar de aici si pana la a invata limba mostenita, fara a cunoaste in paralel macar un bob din limba tarii in care traiesti mi se pare fie inconstienta, fie nesimtire. cu toate astea cel mai tare m-au infuriat acele placute cu numele localitatilor in care intram pentru ca erau scrise si in limba romana si in cea maghiara . de cand a devenit limba maghiara a doua limba vorbita in tara asta? eu am ramuri germane, macedonene, rusesti si romanesti in mine si cu toate astea vorbesc fluent limba romana, de fapt sunt romanca pentru ca m-am nascut in romania, nu in rusia, nu in germania, nu in macedonia.
absurdul insemnelor respective nu face altceva decat sa alimenteze aceasta inconstienta a oamenilor respectivi. ma intreb oare in ce limba studiaza copii din localizatile respective, oare au manuale in limba romana pentru a studia in scolile de pe teritoriul romaniei sau sunt manuale in limba maghiara? din nou aduc aminte ca nu am nimic impotriva vreunei nationalitati, etnii si asa mai departe, ador mancarea specific maghiara (si credeti-ma eu sunt mofturoasa la mancare), dar nu pot inchide ochii atunci cand vad asemenea lucruri desfasurandu-se.
 
prefer sa inchei aici pentru ca simt cum mi s-au inrosit urechile si n-as vrea sa supar cu o vorba necugetata pe nimeni, astept mai degraba revenirea calmului si gandirea la rece. intre timp va las cateva citate ale primului ministru al australiei cu privire la problemele (asemanatoare de altfel) intampinate odata cu numarul tot mai mare al populatiei musulmane (pe care de asemenea o stimez). poate invatam ceva de la acest om, pentru mine mare:
 
"IMIGRANTII SI NU AUSTRALIENII TREBUIE SA SE ADAPTEZE. Asta e, va convine sau nu. Sunt satul de ingrijorarea acestei natiuni in privinta ofensarii unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali incoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majoritatii australienilor. 
Aceasta cultura s-a creat in peste doua secole de zbateri, incercari si victorii a milioane de barbati si femei in cautarea libertatii. 
Vorbim mai cu seama ENGLEZA, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, rusa sau orice alta limba. In consecinta, daca doriti sa fiti parte a acestei societati, invatati limba!
Majoritatea australienilor cred in Dumnezeu. Asta nu e vreo aripa crestina de dreapta sau o presiune politica, ci un fapt, intrucat barbati si femei de credinta crestina, pe principii crestine, au fondat aceasta natiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranta adecvat a se afisa asta pe peretii scolilor noastre. Daca Dumnezeu este o ofensa pentru voi, va sugerez sa considerati o alta parte a lumii ca fiind casa voastra, intrucat Dumnezeu este parte a culturii noastre.
Vom accepta credintele voastre fara a va intreba de ce. Tot ce va cerem este sa o acceptati pe a noastra si sa traiti cu noi in armonie si bucurie pasnica . 
Aceasta este PATRIA NOASTRA, PAMANTUL NOSTRU si STILUL NOSTRU DE VIATA si va vom permite orice oportunitate pentru a va bucura de toate acestea. Dar imediat ce incetati a va mai plange, vaita si ingrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastra, de crezul nostru Crestin, de Stilul nostru de Viata, va recomand cu caldura sa profitati de o alta mare liberatate australiana, LIBERATATEA DE A PLECA. 
Daca nu sunteti fericiti aici, atunci PLECATI. Nu v-am obligat noi sa veniti aici. Voi ati solicitat sa fiti aici. Asadar, acceptati tara pe care VOI ati dorit-o." 
Prime Minister Kevin Rudd Australia
 

Aug 25 2009

2 ani si jumatate

 

 sunt doi ani si jumatate , doi ani si jumatate in care m-am regasit, m-am dezvoltat, m-am maturizat si m-am bucurat de si alaturi de tine . pana acum am reusit sa strabatem mii de kilometri impreuna, sa ne afirmam din punct de vedere profesional, sa ne vedem vise din copilarie implinite. am invatat sa ne organizam, sa fim responsabili si sa folosim "jucarii de om mare", dar cel mai greu a fost sa invatam sa impartim timpul astfel incat totul sa iasa bine. stii ceva, am reusit si toate astea cu zambetul pe buze!
 
acum cand ma uit in urma sunt coplesita de pasii mari facuti, de realizari si stiu ca daca ar fi sa o iau inca o data de la inceput, tot asa as alege pentru ca toate au schitat cate o bucata din "eul prezent". daca nu as fi cunoscut oameni nepotriviti nu as fi stiut ca tu esti potrivit si nu m-as fi bucurat la fel de mult de tine, daca nu ar fi fost momente de urcus greu nu m-as fi bucurat atat de mult cand am ajuns pe platoul lin.
 
te iubesc de 2 ani si jumatate

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X