Iun 19 2009

liniste :)

 

 inspir mirosul dulce de tei si simt cum sufletul imi freamata de bucurie. este prima data cand simt cu adevarat venirea verii, senzatia aceea de eliberare, de libertate.
 
in ultimele luni am uitat sa mai fiu copil, m-am maturizat si parca am incuiat si usa copilului din mine, l-am pedepsit sa stea in camera lui, dar azi are usa larg deschisa si un poster mare si colorat cu "bine ai venit" pentru intampinare .
doua luni de sesiune, job full-time si inca un job temporar , s-au dus intr-o clipita si au lasat in urma un chip brazdat de cearcane adanci si negre. asa ca aseara, pentru prima data in mult timp mi-am permis sa adorm devreme, cand inca era lumina afara. de dimineata m-am trezit alt om, parca odata cu oboseala s-au dus toate grijile si gandurile chinuitoare, scheme, planuri cu ce trebuie facut mai departe, tabeluri ce prezinta balanta cheltuielilor si a veniturilor. toate au disparut si au lasat in urma un om fericit si linistit. acum respit vara, sangele imi alearga vioi prin vene si nu-mi sta capul decat la o fuga pe un strand sa ma bucur de soare si apa .
si uitandu-ma la cele doua luni ce au trecut sunt mandra de persoana dezvoltata, ma privesc cu un ochi obiectiv, critic. mi-am impus mereu standarde aproape imposibile (inca o fac), dar Cineva nu m-a lasat si mi-a dat un dram de noroc, care combinat cu o munca imensa au adus rezultate minunate.
rezultatele mele in 2 luni de zile sunt 10 kg in minus (eu nu-mi dau seama de diferenta decat la haine :) ), prima nota de 10 luata in timpul facultatii, o serie de informatii nepretuite despre lumea inconjuratoare, promovarea la jobul temporar, rezultat excelent in urma promovarii si surprinderea foarte placuta a superiorilor.
si cred ca cel mai mult ma bucur ca am devenit foarte responsabila si mai indulgenta cu cei din jurul meu. la volan ma simt responsabila pentru ce se intampla in jurul meu si incerc sa usurez cat mai mult trecera colegilor de trafic (pietoni sau soferi) prin zonele unde ne intersectam.
of, ce mare m-am facut, parca nu ma mai recunosc. chiar ieri vorbeam cu mama despre niste lucruri banale si mi-am dat seama ca m-am maturizat prea mult, sunt prea rigida si trebuie sa o las mai moale, altfel voi deveni o "control – freak" :) .

Iun 10 2009

skittles si brive…..

 ieri am gasit in carrefour vitantis bomboanele preferate: skittles. ani de zile le-am cautat in magazinele noastre fara succes, dupa ce mi-au marcat copilria.
 
am desfacut cutiuta rosie si o pastiluta mov mi-a alunecat pe limba. am inchis ochii si m-am abandonat senzatiilor. apoi am pierdut contactul cu realitatea, eram din nou la patinoarul de la Brive si ascultam emotionata concertul colegilor de festival. cand am deschis ochii eram asa emotionata ca mi-au dat lacrimile, singurul loc unde mai gaseam bombonelele preferate era in strainatate. imi facusem un adevarat ritual pentru concertele din fiecare seara de la patinoar : cumparam de la automat o punguta de skittles si ma bucuram de gustul ei si de caldura muzicii ce-mi facea sufletul sa danseze. preferatele mele erau cele de struguri.
 
mi-e dor de festivalul de la brive cu toate senzatiile aduse. in fiecare vara in luna august ma trezesc visand ca merg din nou acolo sau retraiesc clipele gandindu-ma ca in acel timp se desfasoara. imi lipseste atat de mult ca in perioada festivalului nu mai sunt eu, ochii lasa sa se vada un inima pustie, melancolica. ciudat cum o bombonica mica poate avea un efect asa puternic in plan emotional.
 
nu voi uita niciodata verile petrecute la brive…….

Iun 4 2009

cultura, comunicare si filosofie :)

cu nasul in cursul de cultura si comunicare mi-am adus aminte de "prietenul" lucian blaga si m-am gandit sa impart cu voi o parabola enuntata de el pentru a intelege mai bine diferenta intre cunoasterea luciferica si cea paradisiaca.
 
se presupune ca esti undeva pe varful unui munte, de unde ai putea vedea toata lumea, dar un intuneric patrunzator se intinde ca o patura groasa peste ochii tai.
in buzunar ai un muc de lumanare pe care il aprinzi sa faci putina lumina. dintr-o data vezi totul foarte clar, culorile, formele, trasaturile pana la cel mai mic detaliu, dar doar pe o raza de 1,5 – 2 metri in jurul tau, restul ramanand in bezna.
dupa ceva timp, mucul de tigara se stinge, luand cu el lumina. ochi nu mai vad nimic si timp de cateva secunde clipesti in van. apoi, putin cate putin acestia se adapteaza intunericului si incep sa desluseasca. acum vezi pana departe la linia orizontului, munti si vai si rauri sau chiar mari, dar doar contururile, formele.
 
aceasta e diferenta intre cunoasterea paradisiaca in care ai acces la informatii clare, nuantate ce nu mai prezinta nici un mister, dar limitate, si cunoasterea luciferica ce te lasa sa ghicesti, fara sa coloreze sau sa arate o imagine explicita, dar care te poarta mai departe decat poti ajunge. cunoasterea luciferica iti contureaza peisajul, te lasa sa–i admiri maretia pastrandu-si in acelasi timp misterul.
 
 
eu am mers mai departe si bazandu-ma pe aceasta parabola am decis ca stiinta este reprezentata prin cunoasterea paradisiaca. aceasta concentradu-se pe detalii, explica modul de formare al fiecarui lucru, dar inca nu are posibilitatea de a gasi un raspuns pertinent la intrebarile fundamentale, legate de aparitia noatra pe lumea asta, sau cum a luat fiinta. am considerat ca religia sau mai bine zis credinta oamenilor poate reprezenta cunoasterea luciferica. credinta nu-ti poate argumenta, nu-ti da detalii exacte, dar iti contureaza raspunsuri la intrebarile ce te framanta.
 
mai departe, in cursul studiat se face o comparatie intre cultura reprezentativa pentru cunoasterea luciferica si civilizatie pentru cunoasterea paradisiaca.
cred ca pasul urmator ar fi asemanarea dintre suflet si cunoasterea luciferica si corpul fizic ca si cunoastere paradisiaca.
 
ce ziceti, e frumoasa filosofia?

Iun 2 2009

sper intr-un miracol…

 cu cativa ani in urma am descoperit o definitie a omului ce mi-a ramas in suflet:
omul = fiinta rationala ale carei limite nu se cunosc.
da, cu o moarte suntem datori cu totii, dar cu decizii luate in fractiuni de secunda, omul poate intarzia macar putin intalnirea cu doamna in negru.
astazi as vrea sa cred in miracolul asta, imi indrept gandurile si rugaciunile catre sufletele pasagerilor si echipajului ce se aflau la bordul avionului disparut ieri.
imi doresc din tot sufletul ca macar o parte din acei oameni sa fi scapat cu viata, in orice caz stiu ca Domnul ii vegheaza de undeva.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X