Apr 26 2009

Gilmore feelings….

 
e uimitor cum un simplu serial ajunge sa joace un rol atat de important in viata ta. este vorba despre gilmore girls, care mi-a marcat viata si mi-a influentat personalitatea pentru totdeauna. identitatea mea ca licean s-a datorat in mare parte acestui serial, pasiunea pentru citit, ascultat cea mai ciudata muzica si iubirea fata de invatatura, la fel. si este totusi bizar cum s-a impletit si pliat atat de mult pe evenimentele importante din viata mea. primul episod l-am vazut un clasa a IX-a si m-a cucerit de cum le-am intalnit ochii albastri ai celor doua protagoniste: Lorelai si Rory. am descoperit serialul cand am intrat intr-o noua etapa a vietii, la fel ca si rory si acesta s-a sfarsit atunci cand am terminat acea etapa. dar asta nu a insemnat ca momentele placute si tot ce e frumos a trecut, pur si simplu a urmat altceva. astazi, dupa abia doi ani de cand am vazut finalul (desi am avut episodul in pc si am dat peste el frecvent) am avut curajul sa-l revad. acum doi ani am inceput sa plang putin dupa jumate si nu am mai putut vedea sfarsitul. abia azi l-am descoperit cand, din nou, marcheaza o etapa din viata mea: in doua luni imi voi lua viata in piept intr-o noua casa, ceea ce coincide cu plecarea lui rory de acasa pentru ca a primit o slujba. fetele gilmore inseamna incredere, pofta de viata, vointa, speranta, cele mai simpatice glume si cei mai frumosi ani din viata mea. sunt atat de multe lucruri care ma leaga de ele incat as putea umple pagini intregi si tot nu as termina. cu toate astea un lucru e sigur: ele sunt cele mai bune prietene ale mele, alaturi de alte doua fiinte speciale si prietenul meu. suna atat de ciudat, dar asta e adevarul. printr-o coincidenta bizara a reusit sa treaca de bariera fictiunii si sa se intamplarile sa se asemene foarte mult cu cele din viata mea. uf, cate prostii pot scrie cand sunt emotionata. eu nu am avut niciodata rabdare sa ma uit la un serial, dar pentru asta as fi facut orice sa fiu in fata tv-ului duminica seara la ora 8…odata am plecat de la mare mai devreme, doar ca sa ajung la timp. sper doar ca nu v-am chinuit prea mult cu emotiile mele, uneori incoerente sau dezordonate si va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi tot…si in cazul in care nu ati avut ocazia sa le descoperiti pe fetele gilmore pana acum, ati face bine sa incercati episodul pilot… va va schimba viata :)

putin mai sus este prima scena pe care am vazut-o, cea care m-a convins sa ma uit la tot serialul :D
 

Apr 21 2009

surprize minunate si corul de copii radio

 am avut cateva surprize minunate zilele acestea, dar de departe cea mai importanta a fost un comentariu gasit pe blog. cea pe care o consider a doua mama mi-a descoperit pagina si cuvintele frumoase despre anii de cor. desigur cuvintele sunt prea palide ca sa poata exprima ceea ce simt. personalitatea, educatia , cultura mi-au fost formate de parintii in stransa legatura cu Doamna Eugenia Vacarescu, sau cum noua ne place sa o numim Doamna Necula .
 
ma bucur nespus cand cuvintele mele (fie si scrise) ajung asa departe, bucurand totodata si pe cei care ne-au daruit atat de mult incat ne-ar trebui o viata si n-am putea sa le inapoiem.
 
in final ma adresez celor care sunt parinti: daca stiti ca sufletul pe care-l cresteti cu atata iubire are talent, macar putin, trimiteti-l la corul de copii radio. nu veti regreta! chiar daca este pentru putin timp, sau poate pentru o perioada mai lunga, fiti siguri ca va ramane ca o amintire minunata.
 

Apr 13 2009

jurnal

 eu mi-am petrecut copilaria la iprs baneasa si adolescenta la British Council , cel putin asa simt eu.spun asta pentru ca pana acum 9 ani tata a lucrat la ceea ce era odata IPRS Baneasa, apoi s-a angajat la BC.
 
imi amintesc cum ma plimbam prin gradinile frumos plantate, pe langa bazinele care semanau cu mici piscine. probabil ca odata au fost fantani functionabile, care sa incante angajatii in pauzele de masa, dar astazi nu erau decat doua bazine pline cu apa si parca si mai multe lipitori. proximitatea fata de  padurea baneasa avea o mare influenta asupra zonei, dandu-ti senzatia ca esti cu mult mai departe de bucuresti. imi placeau foarte mult gradinile nesfarsite, cu trandafiri, bucsusi si conifere de toate felurile. totul era ca o oaza de liniste. din pacate sectiile pareau parasite, afise cu actori straini erau lipite pe cate un perete de sticla, semn ca acolo inca mai venea cineva. la tata in "birou" erau afise cu filmul "interviu cu un vampir", chiar si cand a plecat el de acolo, afisele inca iti mai "zambeau" de pe perete, chiar daca aveau deja 7 ani. imi aduc aminte ca in baneasa am folosit pentru prima data internetul, tata mi-a aratat computerul cu acces, dar nici el nu stia foarte multe. am fost tare fricita in ziua aceea, dar in acelasi timp un pic trista ca nu stiam mai multe, ca sa navighez si eu. pur si simplu ma uitam la pagina deschisa si incercam sa-mi amintesc macar o adresa, dar cred ca de emotie au fugit toate :) .
 
mai tarziu, cand au ma pregateam sa intru in adolescenta am facut cunostinta cu British Council, o mica oaza in centrul bucurestiului. i-am cunoscut pe toti colegii lui tata si ma gandeam cat de tineri sunt. atunci l-am cunoscut si pe dragos bucurenci , din pacate nu-mi mai amintesc decat ca mi-a atras atentia cercelul din spranceana. de fapt nu am tinut minte multe lume, era foarte mult deodata. totusi imi amintesc de doamna de la receptie, al carei par avea mereu cate o culoare interesanta, seful tatalui meu, care mi se parea foarte tanar pentru responsabilitatea presupusa de acel job…uf as putea continua asa la nesfarsit…nu-mi amintesc totul foarte bine, incerc sa pun pe seama faptului ca eram extrem de timida si incercam sa evit locurile aglomerate, asa ma refugiam in biblioteca. atunci era in podul cladirii principale. mi-amintesc ca acolo am desoperit-o pe julieta a lui shakespeare.
 
apoi a urmat o pauza, cand m-am intors multe erau schimbate. colegii nu mai erau toti aceeasi, in locul vechiului garaj rasarise nou biblioteca,cu toate astea scaunele din fier forjat pareau mai primitoare ca niciodata. in putin timp am inceput sa colaborez si eu cu ei, asa am descoperit puterea BC. timpul a trecut si eu am refuzat sa fac parte din staff-ul permanent, nici eu nu stiu de ce. poate pentru ca mi-e teama sa nu-i dezamagesc, pentru ca ei si-au format o imagine foarte pozitiva despre mine, sau poate ca inca nu sunt destul de matura sa ma asez la masa BC. pentru ca am crescut printre ei, mereu mi s-a parut ca eu sunt un copil si trebuie s ainvat de la ei. eu nu mai sunt un copil de mult, dar mentalitatea a ramas, deci raspunsul ar fi frica.
 
astazi m-am hotarat, nu voi face parte din staff-ul permanent, pentru ca vreau sa fac altceva. dar nu va pot spune chiar tot :) . momentan ma pregatesc, incerc sa fiu cat mai eco, reciclez cat pot, sting lumina si scot din priza ce nu folosesc, plantez copacei si cu toate ca am o masinuta veche de care nu ma pot dezlipi, voi face tot posibilul sa-i schimb norma de poluare…ah si evit sa o conduc in centru, prefer sa folosesc metroul pe cat se poate.
 

Apr 7 2009

decizii…

 dupa evenimentul de ieri, cand nu am putut accesa blogul sub nicio forma mi-am pus serios problema insemnarilor mele: ce se intampla daca pica weblog si toate blogurile, respectiv insemnarile vor fi sterse? tocmai de asta am decis sa infiintez

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X