Ian 27 2009

prima data cand….

 

 acum multi ani, pe cand eram doar o copila, am plecat in primul meu turneu. era prima data cand ieseam din tara (ceva mai mult de bulgaria) si de asemenea prima data cand plecam fara ai mei. bun, si pentru ca era prima data, nu stiu cum se face ca am nimerit turneul tocmai in america, mai exact statele unite ale americii. nu le-a fost usor parintilor sa-si lase odrasla sa plece, mai ales ca era asa departe, unde mai pui ca asta se intampla la doar o luna de la atentate (da alea mari cu wtc -ul).
 
sarind peste prea multe detalii (ca vreau sa ajung la subiectul urmarit), acolo am stat in gazda (adica cateva familii s-au oferit sa primesca pentru o saptamana 2-3 sau mai multi copii) gazda noastra s-a gandit sa profite de cele 2 ore libere  dintr-o dupa-amiaza si sa ne ofere o plimbare prin mall, ca si asa se apropia haloween-ul si mai avea ceva cumparaturi de facut. noi (cele 2 fete) am dat zambarete, nevoie mare, din cap si am purces spre mall.
 
 daca nu ma insel prin 2001 inca nu se deschisese mall-ul nostru, deci va dati seama ce a fost pe capul nostru cand am intrat acolo. mie una stiu ca mi se roteau si capul si ochii, de ma mir ca nu am patit nimic. era totul ca un paradis, mai ales ca noi vazuseram asa ceva doar in filme (saved by the bell) si visam sa avem si noi asa. ma rog, facem un mic tur, am oprit putin la haine si apoi am mers mai departe. am intrat intr-un magazin pe genul meli-melo. patru pereti plini de oglinzi si de bijuuri sclipicioase, ca nu stiai la care sa te uiti mai intai. personal, am fost fascinata. mi-aduc aminte ca mi-a placut enorm un inel in forma de verigheta , roz pal (eh, hai ca eram copil) si cu multe pietricele incolore. rezultatul era impresionant. gazda cand ne-a vazut incantarea din ochi, s-a bucurat si ne-a lasat sa ne alegem ce vrem si se va fi considerat cadou de la ea. la cat am fost de fascinata de inelul acela, bineinteles ca l-am ales, dar n-am fost atenta si am ales o masura prea mica pentru degetele mele. iti dai seama ca am avut parte de o mare dezamagire cand am aflat asta, nu? dar m-am orientat si azi il port pe lant. pentru ca si astazi imi mai place.
 
atat pentru azi, data viitoare va povestesc cum mi-am capatat porecla "micutza terorista " .

Ian 27 2009

mi-e dor

 

 
 
simt nevoia acuta de a pleca unde vad cu ochii. mi-e dor sa las bucurestiul in spate si sa numar liniutele de pe sosea . sa tresar cand incep sa zaresc coama muntilor, luminati de roseata soarelui ce rasare.
 
mi-e dor de vara, de lumina puternica, de vedeata, de valurile marii si de padurile mereu verzi din munti . azi fac baie in amintiri .

Ian 22 2009

PENTRU ERIKA 3

 
 
Dragilor, va rog sa veniti! Pe langa fapul ca aveti parte de un concert extraordinar faceti si un bine. Eu am fost pe distractie din belsug, puzderie de oameni si cu totii eram fericiti pentru ca am putut ajuta un sufletel.
 
Haideti veniti! Eu va astept

Ian 16 2009

de prin turnee adunate….

 ok, incep sa ma deprim. care sunt motivele? simplu, am senzatia ca nu ma ridic la nivelul asteptarilor mele (dupa ce ai cantat pe scenele unora din cele mai prestigioase sali din europa si din lume nu e usor sa te comporti normal). e adevarat ca acum doi ani am renuntat la o cariera in domeniu, dar nu e usor sa te desprinzi de asa ceva asa repede. apoi, in timp uiti de evenimentele triste, nervii, oamenii rai, care te-au facut sa iei decizia asta. incepi sa-ti amintesti doar lucrurile frumoase.
 
de exemplu, intr-unul din turnee (pe cand aveam vreo 14 ani) m-am indragostit pana peste cap de un francez. eram doar un copil atunci, dar intensitatea si exlpozia din sufletul meu la vederea lui nu cred ca o sa se mai repete vreodata. azi cand ma uit in urma, nici nu stiu ce m-a atras la el, pentru ca nu-i mai vad asa multe calitati. cu toate astea, nu cred ca voi uita vreodata dupa amiezele in care nu puteam sa dorm cu gandul ca vine seara si ne vom intalni la cina. eram atat de emotionata incat simteam nevoia sa ma confesez cuiva si pentru ca nu aveam incredre in nicio colega si pentru ca imi uitasem caitele acasa, am luat hartia igienica de la baie (acolo sunt bucatele deja taiate) si am inceput sa scriu pe ele. le ascundeam in carti” title=”cartea”>cartea pe care o citeam atunci (enigma otiliei) si cred ca inca le mai am. cartea nu am terminat-o niciodata, nu stiu de ce, dar am o banuiala ca are legatura cu el, sau mai degraba cu sentimentele mele neimplinite :P . putin stiu povestioara asta, dar am simtit nevoia sa o imartasesc. cert e ca el nu a aflat vreodata, desi am o banuiala ca se prinsese deja, in schimb am ramas prieteni multi ani dupa aceea .
 
 o alta intamplare dragutza a fost tot intr-un turneu si tot in franta. era un festival international , nde a participat si o orchestra din letonia. pe vremea aia eram ceva mai mare, aveam vreo 17 ani, o silueta ceva mai zvelta si ca de obicei f sociabila. si pozitia in cadrul corului era mai mare, acum eram sefa corului . ei bine intr-una din zile am nimerit la masa (te-ai prins toti oamenii din cadrul festivalului mancau impreuna , ceea ce mi s-a parut super mereu) cu mai multi baieti letoni. erau f guralivi si utili pentru ca manacau orice, deci le puteam da lor ce nu ma incanta in farfuria mea. unul din baietii de la masa mea (care din pacate era vizibil vopsit din blond in brunet) s-a simtit f bine cu noi asa ca de atunci stateam mereu impreuna pe iarba, asteptandu-i pe colegi sa iasa din sala de mese. rolurile se inversasera, dar mai rau, prietenei mele ii placea de el (auch). cu toate ca nu a fost nimic intre noi, mi s-a parut f dragut ca ma urmarea peste tot (eh, prima data chiar e dragut), ca venea dupa amiaza unde eram cazati noi si-mi dadea cu pietricele in geam sa ies, chiar si in seara in care am stat de vorba pana tarziu de tot, in fata caminului unde eram cazati si la un moment dat m-a orbit de-a dreptul cu blitzul aparatului (mdea, asta da supriza, mi-a focut o poza total neasteptata). a trecut ceva timp de atunci, dar ce mai dragut a fost intr-o zi cand eram la cumparaturi cu mama si a inceput sa-mi sune telefonul. nu am recunoscut numarul, dar am raspuns…era el, la mai bine de un an de cand ne intalniseram prima data.
 
am asa multe amintiri de cand plecam in turnee, incat mi-e imposibil sa nu-mi para rau dupa vremurile respective. tot ce-mi ramane e sa sper ca voi "straluci" din nou, candva .

Ian 8 2009

poze cu fulgi

 
 
 
 
 
referitor la prima insemnare pe ziua de azi. acum doua zile cand am avut curajul sa vin cu masina la serviciu au cazut fulgi de zapada. cativa, marunti si timizi, dar masina mea era atat de rece ca le-a permis sa se aseze pentru cateva momente pe ea. astea sunt cateva poze facute de mine pe parbriz , sau mai bine zis prin parbriz, dupa ce am parcat.
 
o iarna alba, frumoasa si linistita tuturor .

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X