Dec 27 2008

craciun

 

cozonaci aburinzi, sarmale si mamaliga , toate bunatatile facute de mama si cel mai important iubirea celor doi parinti ai mei. asta inseamna craciunul pentru mine. de asemenea e momentul din an cand redevin copil si ma uit la toate filmuletele de craciun, e momentul in care imi doresc sa cred din nou in mos si astept cu sufletul la gura sa gasesc cadourile frumos impachetat sub brad. craciunul e momentul cand am plans foarte mult. nu, nu s-a intamplat nimic rau, dar numai asa mi-am putut curata sufketul de toate mizeriile ce s-au adunat de el in timpul anului. lacrimile mi-au curata sufletul, iar acum sunt din nou copilul simplu cu ochi mari si fericiti. astazi si cerul plange, cu lacrimi albe ce vor spala pamantul. azi totul redevine pur, odata cu zapada ce se asterne. sarbatori fericite si suflet curat :)


Dec 26 2008

Povesti din copilarie

imi amintesc ca atunci cand eram copil, eram vecina cu actuala mea prietena. pe vremea aceea nu ne cunosteam decat din vedere sau auzite. stiam ca are talent la desen, iar pe vremea accea erau la moda desenele pe asfaltul din fata blocului( cu creta ) si sailor moon, sau printesele.

intr-o zi am rugat-o pe bluevenus (caci despre ea e vorba)sa-mi deseneze ceva. am rugat-o? nu chiar, de fapt ea era afara si eu i-am aruncat un biletel de la balcon in care o rugam sa-mi deseneze si mie o printesa.

draguta ca intotdeauna, blue, s-a pus pe desenat si dupa o jumatate de ora mi-a aratat capodopera. ce s-a intamplat mai de parte? ei bine era prea mica sa o vad de la etajul 5, asa ca am rugat-o sa-mi deseneze mai mare .

povestea asta am uitat-o, dar ea mi-a amintit-o ani mai tarziu, cand am devenit colege de banca si prietene bune :) .


Dec 23 2008

Amintiri din scoala III

 eram clasa a 3-a si simteam ca lumea e la picioarele mele. aveam o familie fericita si cei mai buni prieteni din lume: D si S, culmea ma intelegeam excelent cu baietii, probabil si din cauza firii mele vulcanice. S era timid, probabil si de asta zpunea toata lumea ca ar avea ceva pentru mine, dar de fapt el ma admira ca stiam sa-i pun la punct pe toti si nu-mi era frica de nimeni.
 
In fiecare zi plecam impreuna de la scoala, imparteam tot in mod egal. intr-o zi ne-am gandit sa facem ceva mai mult: eram trei prieteni uniti, exact ca cei trei muschetari . nu mai stiu cui i-a venit idea, dar de atunci am fost "cei trei muschetari ".
 
n-am sa uit niciodata cand D a venit la scoala cu servetele mentolate zewa. pentru mine era f scumpe, iar parintii mei cu siguranta nu si-ar fi permis sa-mi cumpere nici macar unele simple. aveam clasicele batiste. de fapt, abia aparuse conceptul de servetele de hartie, iar zewa erau primele aparute la noi in tara.
 
D mi-a vazut uimirea fata de ele si a doua zi mi-a adus un pachet sigilat, doar pentru mine. nu stiu despre voi, dar pe vremea aia si mai ales intre copii era ceva tare pretios, ca si cum ai face cadou cuiva o pereche de cercei de aur. i-am multumit lui D. pachetul de servetele a stat in sertarul meu de birou ani de zile. era ca un prieten fara glas, de fiecare data cand aveam nevoie de o incurajare , miroseam servetelele si ma simteam ca atunci cand eram cei trei muschetari.
 
la liceu am decis sa ma despart de pachetul norocos, oricum nu mai ramamses prea mult din el. am pastrat amintirea in suflet, acolo de unde nu mi-o poate lua nimeni.

Dec 23 2008

Amintiri din scoala II

 Iunie 1996, terminam clasa I cu media 10 pe linie si premiul I. Asteptam cuminte alaturi de parintii mei sa fie strigata si clasa mea la ceremeonia de incheiere de an, cand deodata a inceput sa picure. nu mai stiu cum s-a intamplat, dar cateva picaturi mi-au cazut pe diploma si au intins putin cerneala . mare tragedie in sufletul meu, asa ca am inceput sa plang de parca mi-ar fi murit hamsterul.
 
saraca mama, nu stia cum sa ma mai imbuneze. mi-a explicat ca e doar o bucata de hartie, importante sunt mediile mele, faptul ca eu am luat premiul I, coronita si asa mai departe, dar eu nicio sansa sa ma opresc. asa ca doamna invatatoare a venit de mana cu S, colegul meu drag si ne-a invitat sa facem o poza. ma iubea tare mult si pe vremea aia se zvonea ca si S ar fi nutrit ceva pt mine.
 
Azi ma uit prin pozele vechi si descopar cu drag poza facuta in iunie ’96, cu mine si S, iar in centru doamna invatatoare. cu totii zambeam spre aparat, chiar si lacrimile mele innodate in barba.

Dec 23 2008

Amintiri din scoala I

 in prag de sarbatori m-au napadit amiontirile din generala. am fost un copil tare neastamparat, dar chiar si asa profesorii ma iubeau mult (cu exceptia profelor de romana :P ). parca nu exista an in care sa nu fac vreo trasnaie.
 
mi-aduc aminte ca intr-un an, cred ca eram a 6-a sau asa ceva, ma plimbam pe coridor  cu o prietena, si de undeva se auzea un telefon mobil sunand in continuu. hai sa zicem ca dupa cateva minute nu prea il bagi in seama, dar daca il auzi deja de cel putin 15, parca te apuca pandaliile, mai ales daca are si o sonerie "aleasa". din pacate eu nu am realizat ca era un telefon mobil (pe vremea aia erau mai rare, abia aparusera), ci am crezut ca e un telefon de jucarie (deh, soneria chiar era una "aleasa"). astfel ca la un moment dat am trecut pe langa unul din profii de sport, care m-a intrebat ce se aude asa. nu prea-l aveam la inima pe tip, era cam ingamfat, asa ca de frustrare si probabil si din dorinta de a parea "cul" am zis: " nu stiu, dar daca-l prind i-l sparg in bucati", eu ma gandeam, asa cum am mai zis ca era un copil tembel caruia ii placea sa se joace cu nervii celorlati in timp ce erau la ore (da, ajunsesem mai devreme de asta ma plimbam de colo-colo). proful nu a inteles f bine ce am vrut eu sa zic, iar dupa ce a auzit ca ala era telefonul unei directoare, pe care-l furase cineva, acum fiind ascuns undeva, a presupus ca eu sunt voinovata.
 
asa ca in cateva ore eu am fost trasa la raspundere, pentru ca altfel de ce as fi zis ca "daca il prind il sparg". se vede ca era profesor de sport, nu prea jdeca bine (scuzati, dar profesorii din scoli de cartier, mai ales cei de sport, in general nu se dovedesc a fi genii). astfel parintii mei au fost invitatii a doua zi de dimineata in biroul directoarei, alaturi de mine, bineinteles.
 
in urma discutiilor s-a descoperit ca n-aveam cum sa fiu eu "hotul", pentru ca la ora la care directoarea a ramas fara telefon eu eram acasa in pat, in lumea viselor.
 
Concluzie: 
1. sa-mi tin gura!
2. domnul T e un tembel cu T mare pentru ca a facut marea legatura intre stressul meu provocat de zgomotul enervant si furtul propriu-zis al dispozitivului…
 
P.S: cand am intrat in biroul directoarei si avazut cine era acuzata fata ei exprima mai multe lucruri in acelasi timp: il cunosc pe copilul asta de cand era bobocel, domnul T e un tembel ca a acuzat-o.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X