Oct 10 2008

necrologul unui om simplu….

 

 tarziu in noapte, poate chiar dimineatza ma zbat in somn, ca si cum as astepta ceva. e o stare de veghe morbida cand taraitul soneriei ma trezeste.
 
 sar in picioare, pun halatul pe mine si fug la poarta in papuci . e frate-miu, cand il vad il iau in brate. a trecut prea mult timp de cand nu l-am vazut.
"nu te bucura prea mult, pentru ca nu am venit cu vesti prea bune".
nu-mi pasa, sunt prea fericita acum. probabil a murit unchi -miu, e bolnav de ceva vreme, macar scapa de durere.
 
 e afectat, chipul lui e mai serios ca de obicei. "a fost un accident" incepe.. " tataie, …", "ce-i cu el" il intrerup , parca nerabdatoare sa aud odata. chiar daca e grav, macar sa stiu ce sa fac mai departe.
 "tataie, e la spital, la iml ".
 
nu a fost nevoie sa spuna cuvantul, stiam deja ce inseamna. Domnului i s-a facut mila si de el si l-a luat la el.

Oct 10 2008

lupte interioare….

  calca si simte cum ii fuge pamantul de sub picioare. lumea se invarte ametitor, iar ea se simte complet debusolata. ii vine sa planga, in hohote, ca un copil, dar atunci vocea ratiunii ii sopteste in ureche : "fii tare! mama are nevoie de tine, nu e momentul. acum tu trebuie sa o sprijini pe ea!".
 
 ea isi revine incetul cu incetul, ochii impaienjeniti capata o lucire ferma . "emotiile trebuie sa mai astepte" isi spune si paseste hotarat mai departe.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X