Oct 29 2008

fii mai bun….

  In ultimele sapatamani am absentat cu nerusinare. motive au fost si inca sunt, am primit lovituri destul de puternice, din fericire au fost "suturi" care desi te zgaltaie un pic te propulseaza inainte.
 
din toata experienta asta am invatat enorm si fac tot posibilul sa ma schimb in momentul de fata. am realizat ca am devenit rea, crunt de rea. zana dispatuse undeva fara urma, probabil sufocata de rautatea si dusmania ce se dezlantuisera, mai nou, in mine.
 
ceea ce vreau sa spun este ca: dragilor, va rog, fiti mai buni! si ce daca boul cu loganu’ se baga si claxoneaza la semafor cand e inca rosu, ce conteaza ca soferul de maxi depaseste coloana si se baga cu nesimtire in tine, pentru ca incep sa curga masinile si de pe contrasens , nu conteaza ca temepela din vectra ti-a taiat calea pe aviatorilor, probabil inconstienta ca e piatra cubica, si mai e si uda, deci aluneca in sraci si poti sa-i faci muci masina, tu fii atent la drumul tau ca nu merita nici secunda in care sa vezi cine e cel care te hartuieste. si nu ii injura pe cei prosti sau rai (pentru mine tot una e), pentru ca nu stii ce gaura e in sufletul lor si cat de tristi si singuri sunt.
 
fiti mai buni, in loc sa-i "injurati" pe cei ce gresesc, daruiti-le un zambet, cine stie poate isi vor cere scuze, sau poate si mai mult, va vor zambi inapoi .
 
viata e prea frumoasa si scurta sa o mai uratim si noi cu prostii.

Oct 13 2008

teste…teste…

 

  azi am senzatia ca trec printr-o perioada de testare . testare a limitelor mele. dupa episodul de joi, tragic din punctul meu de vedere, a mai venit unul trist astazi, prima pocneala pt masina mea. nu mi-e bine, ca de obicei ma consum ca o fraiera, dar am spus "stop!". nu-mi convine ce s-a intamplat, mai ales pentru ca-mi fac mea culpa …
 
anyway, the point is : am decis sa lupt, sa nu ma mai las purtata de val, sa imi sustin coloana vertebrala . mi-e tare usor sa cad in bratele prietenului si sa plang, mi-e tare usor sa fac pe mironosita, dar nu am s-o fac, desi simt ca mi se taie picioarele si vocea mi se infunda, azi am sa am curajul pe care nu l-am avut pana acum. mi-am asumat o responsabilitate si nu am s-o las sa ma copleseasca.
 
ahh, si  inca ceva, cum refac masinutza (ceea ce o sa fie in curand ca nu e f grav) am sa devin o soferita al naibii de buna, nu dezastrul care am fost pana acum. promit sa nu mai tremur in front, si mai ales sa merg prudent (asta in cazul in care o sa mai am carnet).
 
va pup si o zi rumoasa va doresc
 
Later edit:  fix azi se implinesc 7 ani de cand am plecat eu in primul turneu. cam a doua oara de cand am parasit tara (prima data am fost in bulgaria si nu-mi mai amintesc nik…nu aveam decat fro 3 anisori), ei si ca sa vezi, acum 7 ani plecam tocmai in state. pe vremea asta eram in avion, traversam oceanul
 

Oct 10 2008

necrologul unui om simplu….

 

 tarziu in noapte, poate chiar dimineatza ma zbat in somn, ca si cum as astepta ceva. e o stare de veghe morbida cand taraitul soneriei ma trezeste.
 
 sar in picioare, pun halatul pe mine si fug la poarta in papuci . e frate-miu, cand il vad il iau in brate. a trecut prea mult timp de cand nu l-am vazut.
"nu te bucura prea mult, pentru ca nu am venit cu vesti prea bune".
nu-mi pasa, sunt prea fericita acum. probabil a murit unchi -miu, e bolnav de ceva vreme, macar scapa de durere.
 
 e afectat, chipul lui e mai serios ca de obicei. "a fost un accident" incepe.. " tataie, …", "ce-i cu el" il intrerup , parca nerabdatoare sa aud odata. chiar daca e grav, macar sa stiu ce sa fac mai departe.
 "tataie, e la spital, la iml ".
 
nu a fost nevoie sa spuna cuvantul, stiam deja ce inseamna. Domnului i s-a facut mila si de el si l-a luat la el.

Oct 10 2008

lupte interioare….

  calca si simte cum ii fuge pamantul de sub picioare. lumea se invarte ametitor, iar ea se simte complet debusolata. ii vine sa planga, in hohote, ca un copil, dar atunci vocea ratiunii ii sopteste in ureche : "fii tare! mama are nevoie de tine, nu e momentul. acum tu trebuie sa o sprijini pe ea!".
 
 ea isi revine incetul cu incetul, ochii impaienjeniti capata o lucire ferma . "emotiile trebuie sa mai astepte" isi spune si paseste hotarat mai departe.

Oct 8 2008

in vizita :)

 inca de dimineata stau pe blogul lui bucurenci (bucurenci.ro) si simt cum emotii de tot felul ma incearca: lacrimi pe care cu greu mi le stapanescpentru ca sunt la birou, citit "cand gesturile au riduri " (http://bucurenci.ro/2008/09/cand-gesturile-au-riduri/#more-1144) sau buburuze de emotie calda, pe piele, si un fior pe sira spinarii la "domnul leo" ( http://bucurenci.ro/2008/09/domnul-leonard-cohen/#more-1130 ).
 
m-am hotarat sa devin mai buna, abia acum mi-am dat seama ca frigul rautatii din jur si-a facut loc putin cate putin si in sufletelul meu. Omul asta e un vis, scrie extraordinat (parerea mea, da), reuseste sa ma ambitioneze si sa ma complexeze in acelasi timp, lucru paradoxal pentru mine. pentru mine e un exemplu demn de urmat, la cei 27 ani (multi inainte) poarta pe umeri multa inteligenta (aproape imposibil de multa), modestie si motivarea de a face bine in jur.
 
il sprijin din tot sufletul ..si hai sa facem MAI MULT VERDE ( www.maimultverde.ro )…


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X