Sep 12 2008

un vis…o dorinta…

 saptamana trecuta am fost socata la vederea a ce a ramas din biblioteca nationala , sau mai bine zis cladirea ce trebuia sa devina. era atat de frumoasa, impunatoare, si totusi atat de trista, lasata in paragina in centrul orasului. probabil o sa ajunga si asta ca si casa radio , un mall, un hotel, ceva din care sa scoatem bani.
 
atunci mi-am propus sa muncesc astfel incat sa ajung sa am o putere financiara atat de mare incat sa construiesc o universitate in afara orasului, care sa aiba un campus decent si o multime de biblioteci, printre care cel putin una care sa se bata cu cele din Ivy League. O universitate care in timp sa formeze un mic orasel de studenti. mi s-a parut o idee geniala atunci si chiar mi-as dori s-o pun in aplicare.
 
duminica seara am iesit in oras, la o mica plimbare. am oprit la un stop la rosetti cand am zarit o femeie care dormea pe pervazul unei vitrine. m-a impresionat atat e tare ca din fericirea pe care o aveam cu cateva clipe inainte ma abtineam sa nu izbucnesc in plans. mai aveam 10 lei in buzunar si voiam sa cobor din masina sa i-i dau. pana sa ma hotarasc s-a facut verde si a. a pornit mai departe. nu stiu daca m-a vazut, daca a surprins momentul. probabil ca nu, era atent la trafic.
 
atunci mi-am jurat ca voi face tot posibilul ca intr-o zi sa organizez intai de toate un adapost pentru oameni nevoiasi, care sa-i ajute sa se reintegreze in lumea civilizata. de data asta bine organizat (chit ca e nevoie sa fiu acolo tot timpul). cu reguli ce trebuie urmate, cu profesori si asa mai departe.
 
acesta este visul meu. al tau care e?

Sep 11 2008

suflet trist

 in ultimul timp am trecut prin unele incercari sufletesti. lumea e urata si plina de rautati care iti seaca sufletul de bucurie, de inocenta…de ce a mai ramas din copilul de alta data.
 
mi se pare revoltator sa te prezinti la o banca si sa te simti ca un milog la colt de strada, in conditiile in care tu le dai inapoi cu mult mai mult decat primesti.
 
mi-as dori sa fug din orasul asta murdar si rece. daca ar fi viu probabil ar fi un monstru gri-verzui, cu dinti asimetrici si o privire imbecila si rautacioasa, nu ar fi in stare sa articuleze cuvinte, probabil doar injuraturi si din 2 in 2 minute ar mai trage o suculenta scuipatura din adancul..nu, care suflet?..din adancul pieptului.
 
sufletul mi-e ofilit. oamenii din jur m-au dezamagit, inclusiv prietenii. cate unii in arunca in fata ca am "salariu" si imi "permit mai multe". so what , iti iau tie de sub nas? care-i treaba? da, am un salariu pentru care muncesc zilnic 9 ore, din care imi platesc facultatea, cheltuieli de transport, telefon, haine…cu alte cuvinte mai ramane sa-mi platesc si mancarea, factura la lumina si gaz si pot spune ca ma intretin singura, dar cei ce-mi arunca astfel de lucruri in fata nu se gandesc.
 
ma doare si sunt dezamagita. am nevoie de cineva sa-mi ingrijeasca "ranile" din suflet.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X