Dec 18 2007

iadul si viata

 o durere surda ma loveste in capul pieptului de fiecare data cand imi amintesc ce fericiti eram… o familie..
  suna ciudat acum, chiar utopic..
  fericirea si tot ce e frumos poate fi distrus asa usor de egoismul oamenilor..
acum ceva timp, un om intelept mi-a zis ca iadul nu exista, iadul este chiar pamantul, iar viata este de fapt o pedeapsa . supravietuind rautatii din acesta lume ne absolvim de pacate… am inceput sa simt asta din ce in ce mai des…

Dec 17 2007

cugetari

 Cand eram micutza ascultam cu o placere lacoma povestile, care mai de care mai frumoase si mai interesante in care binele invingea mereu.
  Apoi am crescut si am inceput sa convietuiesc cu oameni mari, unii mai mari ca mine.Asemenea povestilor pe care le stiam de mica avem impresia ca si oamenii sunt la fel ca si personajele: bune si mereu in lupta cu raul.Se pare totusi ca m-am inselat , oamenii sunt rai si nici macar nu poti sa zici ca sunt rai pentru a supravietui intr-o lume salbatica, ci sunt rai pentru ca le place.
 Le place sa-ti gaseasca punctul slab si sa te loveasca pana te vad la pamant si atunci le descoperi zambetul acela fascinant de rau si multumit de "isprava" realizata…
 Ce se intampla cu lumea? De ce am devenit ata de insensibili, de cruzi, de rai?

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X