Sep 30 2007

o viata

 a fost odata o fetita ,singura la parinti,nu era f frumoasa,dar avea un farmec al ei.parintii ei o iubeau mult,cel putin tatal ei asteptase destul venirea ei pe lume si asteptarea nu l-a dezamagit.la 3 ani il ajuta in micutza fabricutza de racoritoare pe tatal ei,si de fiecare data cand primea un banutz il punea deoparte si cand ajungea la 250 lei fugea la consignatia de la colt si-si cumpara o masinutza in miniatura.
 anii au trecut,fetita s-a facut mai mare,cu timpul a inceput sa colectioneze papusi,influentate de celelalte fetite.
 timpul a venit ca ea sa mearga la scoala si nu si-a dezamagit parintii fiind printre primii din clasa,cu mintea agera avea doar 10 si la sfarsitul anului coronitza.in clasa a V-a a suferit prima dezamagire,media ei nu mai era 10 si nici premiul dela sfarsitul anului nu a mai existat,cu toate astea era printre preferatii profesorilor.desi fetita nu era cea mai inteligenta din clasa avea o istetime ascutita si respect fata de profesorii.
 a intrat la liceu,cel pe care si l-a dorit.fiind o fiinta f deschisa noii ei colegi au crezut la  inceput ca e o prostuta,mai ales si din cauza faptului ca era si blonda naturala,dar curand i-a convins de istetimea ei.nici in liceu nu a fost prima la invatatura,dar a devenit draga bibliotecarei,mai ales dupa ce terminase de citit toate romanele scrise de maupassant din biblioteca.nu facea parte nici din grupul celor popular si nici nu fuma,dar cu siguranta o cunostea multa lume in liceu datorita vocii ei.
 dupa terminarea liceului si a examenului de bacalaureat a dat examen pentru facultatea pe care si-o dorea…dupa un an de studiu intens acum afla rezultatul.trist,dar nu a intrat la zi,cu toate astea avea medie pentru invatamantul la distanta.socul nu a fost tocmai placut,mai ales ca nu credea sa aiba o inteligenta asa mediocra…a fost primul moment in viata ei cand s-a indoit de materia cenusie detinuta…putin mai tarziu a aflat ca lucrarile fusesera masluite datorita unor colegi care au preferat sa-si plateasca locul.
 fetita,care acum crescuse s-a angajat la o firma de publicitate,nu din dorinta neaparata de a incepe lupta ni domeniul ales,cat din dorinta de a deveni independanta din punct de vedere financiar.tatal ei,un om aspru,sever nu o rasfata…banul pentru el avand o valoare prea mare pentru o lasa sa-i chetuie pe ce isi dorea,astfel ea a hotarat ca era timpul sa ia atitudine.
 la aproape 20 ani fetita si-a cumparat prima pereche de pantofi sport de firma din propriul salariu.ea a invatat de mica valoarea banului,muncind mereu pentru a-si indeplini cate o dorinta. 
 
   

Sep 28 2007

viata la extreme

 sunt constienta ca traiesc intr-o lume complexa si tocmai asta ma fascineaza si uneori ma ajuta sa lupt pentru a trai mai departe,dar nu credeam ca o zi poate fi atat de neobisnuita.cu o dimineata aparent banala a devenit cea mai mizerabila zi,iar in acelasi timp cea mai grozava.o furtuna de trairi interioare m-a consumat ieri incepand cu frumoasa discutie cu tatal meu in urma careia am decis sa renunt la evenimentul pe care-l visam deja de mult timp,apoi cand mi-am vazut primul salariu oficial in mana m-am razgandit, bineinteles ca ziua a fost ca un vartej in continuare:sedinte,facturi si alte cacaturi,de am ajuns sa manac si la 4 si atunci 3 crochete (da mah,d’aia sunt eu asa gazeluta :P )la ora 6 30 am decis sa plec spre eveniment (care incepea la 7),cand am ajuns pe strada mi-am dat seama ca am uitat ceva pe birou,da-i si intoarce-te, blondo.nush cum se face ca atunci ma suna si seful,ca sa vezi,oare ma da afara?probabil o cearta tampita?neah…mai mult de munca.de la cer la pamant intr-o secunda,mi-am stapanit lacrimile,nervii si am inceput sa traduc,dar totul s-a terminat pe 8.ca drept rasplata a ride home,sau in romana ca sa ajung si eu pe ultima limita. tremuram toata,inima mai sa-mi iasa din piept.am pasit timid pe piatra cubica din curtea cafenelei simtind ca nu am ce cauta acolo,oameni importanti,puteam respira cultura,inteligenta si intelepciunea din jurul lor.aproape m-am pierdut in acea mare de oameni mari,eu eram doar un copil cu un vis."deci asa arata in realitate" mi-am spus eu in gand.era ca si cum ai putea atinge un vis si te poate imbratisa si el.mare dezamagire am simtit cand am aflat ca evenimentul se terminase,dar o umbra de speranta mi-a incoltit pe chip cand am aflat ca gazda era inca acolo,asa ca m-am indreptat cu pasi repezi si cuminte m-am asezat la coada.inca nu o puteam vedea,dar un patofior elegant si fin,rosu se legana alene sub masa.era primul contact vizual cu ea,dupa ce imi populase divesrsele scenarii in care o intalneam pe ea si pe altii,colegi de-ai ei.am ajuns in fata ei,la inceput un mic soc,asa se intampla cand iti construiesti minte un chip apoi il vezi pe cel real. "ce blanda esti…iti plac copiii,nu-i asa?" am reusit eu sa ingaim (inteligenta mai sunt,stangu-n dreptu’),"da,asa e,imi plac"…am plecat de acolo,cu coada  intre picioare,dar cu cea mai mare bucurie posibila dupa o zi atat de mizerabila,cand am ajuns din nou la romana am vazut o florarie si mi-am adus aminte de dorinta mea de a-i cumapra flori mamei la fiecare salariu.desi nu-mi plac trandafirii in general,aici m-au fermecat o combinatie de alb si roz,aveam sezatia ca nu sunt adevarati,parca de catifea…cred ca si mama avea nevoie de ceva sa-i lumineze ziua,ca tare s-a bucurat si in locul urmei de tristete de pe chip a aparut o lumina calda de fericire.
 nu cred ca as mai vrea sa mai traiesc ziua de ieri,a fost f obositoare,la extreme…

Sep 21 2007

departe departe…

 as vrea sa am aripi sa pot zbura departe sau si mai bine sa am un unicorn , dar sa fie cel mai bun prieten al meu, sa aiba grija de mine, sa ma rasfete si sa ma iubeasca. Sa ma duca in lumea lui, un loc uitat de lume, unde sa nu existe rautate , ipocrizie, invidie , razbunare .. un loc mereu verde, unde copacii iti spun povesti despre radacinile lor care ajung in strafundurile pamantului si toate minunile pe care le intalnesc pana acolo, izvoarele iti susura la ureche povesti despre iubiri demult uitate, iarba iti deseneaza pe obraji aventurile cavalerilor in incercarea de a-si salva iubitele, iar cerul iti arata vestitele nunti ce durau zile, saptamani sau chiar luni…

Sep 21 2007

stress

 stiu,devin agasanta…dar sunt atat de stresata…probabil ca o sa sterg insemnarile astea la un moment dat pentru ca dupa ce ca blogul asta nu prea reusit (departe chiar) acum mai im iscriu si eu lamentarile patetice…Doamne ce zi de cacat..una dupa alta:oservatia de la sef, plic trimis in regim express care asteapta sa plece de la 3 si nush daca mai ajunge,coleg dezamagit,lunch ratat,stomac suparat…pentru prima data in viata mea m-as ascunde intr-o baie si as plange sa ma descarc de tot cacatul asta sufocant.ia te uita,sunt si eu umana si am o limita.pana acum cei de la brit nu m-au ajutat s-o gasesc desi au incercat din greu,iata,acum au reusit cei de la violet…ei nu au incercat f tare,dar cei de la brit au pregatit f bine terenul…
 si chiar in secunda in care am simtit cum mi se incalzesc ochii,semn ca o sa plang mi-am dat seama ca sunt o lasa.ce pana mea frate,nu mai am 3 ani sa ma ascund si plang,daca o sa fac asa o sa ajung o ratata si cica eu ma visez mare si tare.alo trezirea.pune mana si lupta ca lumea nu e asa draguta si daca te vede amabil te calca in picioare…
 gata,sunt o fiara …mrrrrrrrrrrrrrrrrrr

Sep 21 2007

stomacul bantuit

Va aduceti aminte de filmul ala  "Diavolul se imbraca de la Prada"?…Nu,ink nu traiesc asa un cosmar,dar risca sa devina realitate,de exemplu azi m-am invartit ca un titirez,mai spre 3 jumate am zis sa-mi iau si eu o pauza,ca tot sunt de la 8 juma in firma si nu am apucat sa mank si eu de pranz ,desigur,pauza de pranz nu exista,in schimb lucrez 9 ore..hmmm..mdea,si mie imi da cu virgul,ceea ce e si mai funny e faptul ca nu pot pleca prea departe de birou nici macar in pauza….mdea..asta e stomacul meu,el e asa afurisit.are o personalitate proprie,daca nu-i dau sa pape incepe si ma doare, ma arde sau imi da stari de gravida :P si daca nici atunci nu-l bag in seama incepe sa faca scanmdal,pana nu ma face de ras fata de toata lumea din camera nu se lasa,si atunci mai mult de gura lor il fac sa taca ;) )..asta daca am timp..auuuch,ma doare?fir-ai tu sa fii,nu-ti dau nik…rabda,ca si mine…

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X