Feb 16 2007

inceputul

 ma trezesc la auzul unui clinchet.sunt intr-un pat mare,atat de mare ca ma pierd in el.totul e numai dantela.alba si abia apretata,aproape fasaie la atingere.patul are baldachin cu perdele groase de culoarea sangelui.ma dau jos  si calc pe un covor straniu de moale,aproape pufos,aceeasi culoare ca si perdelele.nu acopera decat o suprafata mica pe podea in rest un parchet deschis la culoare si abia ceruit da un aer de eleganta simpla camerei.ma indrept spre geam.este atat de mare incat am senzatia ca dincolo de el e un balcon,sau poate o terasa.o perdea lunga din matase il mangaie ,iar draperiile vin ca o completare.un soare orbitor strabate camera patrunzand prin fereastra,ma intorc brusc si ma indrept spre masutza de toaleta.wow,asta e paradisul oricarei femei.sticlute vechi de parfum troneaza,de diferite culori si marimi,langa ele tot felul de produse care mai de care mai elegante si mai cochet ambalate.ma asez pe taburet in fata masutei si-mi vad chipul in oglinda imensa.arat parca putin diferit.sa fie din cauza parului des si lung prins in coada,sau poate chipul acum fara cearcanele,marci ale stresului cotidian,… si tenul roz si sanatos ca al unui copil…ma uit in oglinda si scurt analizez ce retusuri trebuie facute.gata.dupa 30 secunde,putina pudra, mascara si totul e ok…de fapt renunt la pudra , mascara e de ajuns sa fie perfect.ma ridic si in treaca ma  gandesc sa-mi desfac parul,oare cum o arata?nu l-am avut asa lung niciodata.il desfac, trec prin el o  perie de argint si-l las sa cada pe spate.
  ma mai invart putin prin camera si descopar mai multe tablouri.pe un perete e un inorog in noapte luminat de o luna plina langa un iaz intr-o padure,pare asa frumos…ma apropii de el si cand il ating….

Feb 16 2007

utza

 
 
 
 
 
am primit imaginea asta de la un prieten drag…acum eu v-o daruiesc voua….am ajuns sa cred ca ma reprezinta….

Feb 16 2007

utza

 
 
 
 
 
am primit imaginea asta de la un prieten drag…acum eu v-o daruiesc voua….am ajuns sa cred ca ma reprezinta….

Feb 16 2007

a venit zana….

 o zi obisnuita de vineri…frecat menta la scoala,iar chiulesc profii,iar chiulesc elevii..alerg dintr-o parte in alta cu o hartie de semnat(ink una)…in cele din urma scap de la ore fara sa adorm si ma indrept sper sala.o noua luna,un nou abonament.inainte sa urc la sala curioasa iau un ziar de la un chiosc ca sa am ce face …dupa ce ma schimb dau iama in bicicleta si ma apuc sa citesc curioasa ce bloguri au mai publicat azi…curios,pe EA  o cunosc,am gasit-o pe alt blog…citesc..citesc…fata mi se crispeaza,se intristeaza…ce mizera pot fi uneori…de sunt asa egoista?imi plang de mila pt ceva ce se intampla fiecarei fete,ceva ce mi s-a mai intamplat si uit ca unii oameni chiar au nevoie de un zambet,aca nici eu nu-i mai ajut sa revina,sa traiasca…asa ca de acum s-a incheiat…cum pot sa-mi plang de mila..eu care alta data incurajam lumea si credeam ca pot trece peste orice.eu care ii dispretuiam pe cei care se plangeau de ce au patit in loc sa lupte…gata!…oamenii au nevoie de un zambet,daca nici eu nu-l dau atunci ce o sa se intample?
  si de fiecare data cand ma intristez ma gandesc la persoanele care sunt langa mine,ele au nevoie de zambetul,de voiosia mea….am revenit mai frumoasa(pe dinauntru:P),mai puternica,mai optimista ca niciodata…o sa sufar?si ce daca?! eu sunt tot aici si am sa-ti daruiesc un zambet mereu.de ce?pentru ca iubesc viata asa cum e.daca as fi mereu fericita,fara perioade de umbra nu as mai aprecia,nu as mai fi fericita cu adevarat….iubesc…iubesc totul si zambesc,si vreau sa ajut.cu o floare nu se face primavara,dar ea incurajeaza o alta sa infloreasca si asa mai departe si in final apare si primavara ca o zana ocrotitoare.eu sunt prima floare,zambesc si vreau sa va fac fericiti,te incurajez pe tine,si pe tine,si pe tine….hai,vedeti ca se poate? si acum hai sa imbratisam fericirea,ea e,a venit zana…..

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X