Oct 28 2009

THIS IS IT!

seara buna! ma bucur ca weblog si-a revenit in cle din urma :) .

daca va intrebati ce e cu mine treaza la ora asta, ei bine iaca-ta ca vin de la film. am avut norocul sa vad printre primii, filmul this is it! daca la inceput nu eram foarte convinsa si abia stateam in scaun, la sfarsit nu mai voiam sa plec, voiam mai mult, abia imi deschisese apetitul, asta ca sa nu mai zic ca abia m-am putut abtine sa nu cant si eu la anumite piese…ba chiar la unele recunosc ca n-am mi rezistat :) . sper ca specatorii din jurul meu nu s-au suparat foarte tare.
impresiile au fost urmatoarele:
michael a fost un adevarat profesionist. nu stiu cat de epuizat era, desi la sfarsit se vedea ca obosise un pic, dar cu siguranta isi dorea din tot sufletul sa ias ceva grandios. am ramas paf la o multime de secvente, este un geniu …sau a fost. showul ar fi fost extraordinar si greu de egalat…dar nu pot sa nu ma gandesc ca poate kenny ortega a fost nu numai regizorul filmului ci si cel care a orchestrat tot ceeea ce ava sa se intample. nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva toata aceasta tevatura sa fi fost planificata special pentru a scoate o multime de bani si pentru a-i asigura un trai linistit, departe de obiectivele paparazilor lui mj. bietul, cred ca nici nu a stiut despre ce era planuit….desigur, asta e doar o posibilitate…mi-as dori sa fie asa, mi-as dori sa fie undeva departe, bucurandu-se de succes alaturi de micutii lui.
m-a luat cu fiori cand am vazut scena plina de oameni, fiecare avand bucatica lui de actiune, punand pasiune, dedicandu-se, doar pofesionisti. mi-a placut foarte mult chitarista, misto tipa si bun cantaret :) . mi-a adus aminte (din nou) de un turneu, cel din sua. la fel eram si nou. imagineaza-ti 11 coruri pe o scena imensa, repetand coregrafia de pe coloana sonora a lion king si in acelasi timp inercand sa prinda si melodia si versurile …stiti ceva, a mers si in doar cateva zile tot furnicarul ala se misca asa cum trebuia si muzica era la locul ei si versurile in memoria noastra si iesea ceva minunat. asta am simtit acum si,la naiba, mi-e dor!


Oct 13 2009

Rezumat

 

 bine v-am regasit. nu mi-a placut concediul fortat de care am avut parte asa ca ma gandesc serios sa mut libraria in alta parte.
 
am avut o perioada tare interesanta si incarcata in ultima luna si jumatate. luna septembrie a fost strans legata de colaborarea cu British Council de unde si multa munca, dar si multe satisfactii. Am avut onoarea sa o intalnesc pe Venera Arapu, o femeie de o frumusete si eleganta fermecatoare, inca am fluturi in stomac cand imi aduc aminte de conversatiile avute cu diplomati si profesori intelepti si nu doar in romana si engleza, a trebuit sa scot vechiul si prafuitul arsenal de franceza, spaniola si daca nici astea nu mergeau atunci foaia si creionul precum si semnele serveau ca mijloc de comunicare .
 
am montat 80% din mobila finala in camerele mele si in fiecare dimineata ma trezesc zambind. arata atat de frumos, mi-era dor de mine, de amprenta personala asupra locului in care traiesc. Trofee , ingerasi , carti de suflet mi-au populat biblioteca din noua sufragerie si de atata bucurie la regasirea lor simt ca zbor.
 
Asta este pe scurt, dar sa nu uitam de cartea scrisa de Doamna Eugenia Vacarescu despre Corul de Copii Radio, pe care va invit sa o cumparati de la Casieria Radiodifuziunii.
 
Ehe, cam atat pentru moment, voi reveni cat de curand si cu alte povesti, dar acum am niste trebutza.

Sep 22 2009

pe scurt….

 teste teste schimbari modificari emotii stress speranta viitor colegi bucurie ambitie nerabdare
 
astea sunt cuvintele care imi descriu starea din ultimele zile. sper sa revin curand cu vesti bune

Sep 18 2009

indiferenta distruge picul de istorie vie ramasa….

 imi clocoteste sangele in vene cand vad nepasarea din jurul meu, si asta pentru ca stiu ca indiferenta ucide, distruge, intr-un mod umilitor si incet, dar sigur.
iti propun un exercitiu: cand vei mai fii din nou pe strada, indreptandu-te catre un obiectiv, incearca sa constientizezi pentru un moment ce este in jurul tau. uita-te in sus, la cladirea pe langa care treci zilnic si spune-mi, ai mai vazut-o vreodata pana acum? ai vazut vreodata cum arata, balcoanele frumos arcuite, blazonul familiei ros de timp si unduitorul fier forjat , ce imbratiseaza peretele in fixarea balconului de acesta. ai vazut vreodata florile din ghiveciul de la etajul 1? sunt atat de mari si frumoase ca e greu de crezut ca e prima data cand le observi, nu-i asa?
ani de zile am trecut prin fata ase-ului, dar niciodata nu m-am obosit sa observ cu adevarat bijuteria de casuta pe care o imbratiseaza, fara a o sufoca totusi. se inalta semeata, dar putin garbovita de greutatea iederei si de anii fixati pe spate. ingerasi jucausi te intampina deasupra "scoicii" de la intrare, parca urandu-ti in cor "bun venit!". ferestre batrane privesc spre rondul romanei, chiar daca pentru cei de afara ea este invizibila.
ma intreb cum o fi in interior. oare podelele innegrite de timp scartaie si miros a mucegai ? si scarile care te conduc din hol spre dormitoarele de sus, este din fire forjat? sau poate lemn? si in pod, ochiul de lumina ce priveste afara, este oare aproape mat de murdaria depusa in timp?
 
cand asemenea privelisti simt cum imi rascoleste cineva stomacul. aceste bijuterii ar trebui ingrijite, protejate, pentru ca ele pastreaza in interiorul lor respiratia istorica a cine stie carei personalitati.

Sep 9 2009

valea iadului….

 
 
valea iadului, la o aruncatura de bat de stana de vale, cu un drum ce pune la incercare posibilitatile de off-road ale masinutei si un peisaj din care mai lipsesc doar zanele si spiridusii.
 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X