Afrodita

incep sa cred ca 2010 este un fel de guru al impacarii, asta pentru ca intre mine si 2009 existau mai multe disesiuni, o mica raca daca pot spune asa, pentru ca m-a chinuit fara motiv, eu totusi fiindu-i credincioasa.  iata 2010 mi-a adus o veste asa frumoasa si o realizare asa de mare, ca aproape ma simt datoare cu niste scuze fata de 2009.

trecand la urmatorul subiect de pe ordinea de zi: astazi mi-am facut un back-up la cursurile din anii de facultate si am observat cu stupoare ca trei ani de chinuri s-au concretiat in doar 119 MB.  e ca si cum ar rade de mine cu dimensiunea asta minuscula in comparatie cu sirul de nopti nedormite de teama examenelor. ironie sau tehnologie este intrebarea.

cu toate ca noua platforma mi se pare cam prea stufoasa si prea brusca pentru ceea ce poate duce weblog-ul si pentru puterea mea de adaptare , trebuie sa recunosc ca sunt tare fericita de pozitia mea in “zelist”. de ce? simplu, pentru ca sunt inaintea a 61% din bloggeri, ceea ce inseamna enorm pentru mine. daca va place de locul asta, mai veniti si faceti-ma sa imi revin din incapatanarea cu care tot evit zona asta, din cauza noii platforme .

ps: mi-ar placea sa existe optiunea de a reveni la veche platforma. la naiba, chiar imi placea

eu ma hranesc cu vise , e modul in care pot supravietui atunci cand pe cer apar nori cenusii.

nu rezist, trebuie sa impartasesc cu voi asta (sau mai bine zis si asta). i-am promis de ceva timp logodnicului meu ca voi suna la ). situatia era in felul urmator: sunt intr-un lift, cu un domn de la radio…, un tip distins cu o voce sobra (mi s-a parut ca incercau sa se descrie pe ei dar cu o tenta de inabordabilitate) si am o bere pe care trebuie sa o desfac, dar nu am si desfacator asa ca trebuie sa gasesc o solutie. ei bine imaginatia nu m-a lasat la greu si prima idee care mi-a venit a fost sa-i cer distinsului domn
cam atat…ba nu, de fapt dupa ce am inchis am continuat drumul pana la serviciu, dar de emotia castigului (eu nu castig niciodata si era o situatie noua) imi tremurau picioarele pe . am ajuns in regula si nu am speriat pe nimeni .

La multi ani, dragelor! sa fiti frumoasa, blande, intelegatoare, sanatoase (la cap:P ) si foarte iubite si iubitoare!
azi imi sparge pieptul inima, cu bataile ei mandre pentru ca dupa ani de zile am avut ocazia sa realizez ce binecuvantati suntem sa avem in familie un nepotel pe cat de mic pe atat de istet. nu pot exprima in cuvinte cat sunt de fericita sunt. mandria nu are loc aici, pentru ca inteligenta copilului astuia este defapt un dar de la Dumnezeu sa ne faca viata mai dulce dupa destule necazuri .
cand mi-a povestit mama aventurile lor de sambata am ramas muta de surprindere pentru ca a preferat libraria mai degraba decat cofetaria. cand eram o mica scolarita mi se parea libraria o lume a minunilor si mi-as fi dorit sa petrec zile intregi uitata acolo. fiecare pix, creion sau carioca imi trezea fluturasi in stomac si exact asa e si micutul asta.
astazi e o mare sarbatoare in sufletul meu